A trecut anul 2022, cu bunele și relele sale. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate. Pe bună dreptate meditând la felul în care noi oamenii suntem tentați să observăm toate relele, un om duhovnicesc ne pune retoric întrebările: Când te scoli dimineața și constați că ai doi ochi sănătoși și poți privi zările, nu ești tu un om fericit, pentru că există și nevăzători? Când realizezi că ai două picioare cu care te scoli din pat, iar în lume sunt oameni pe care-i poartă cu căruciorul, nu ești tu un om fericit? Când vezi că ai două mâini sănătoase cu care să muncești, nu ești tu un om fericit, pentru că alții sunt infirmi? Și poți continua așa constatând că ai o mie de motive pentru care să fii fericit!
Sigur că observăm cu durere că în Ucraina s-a declanșat un război, că epidemia de covid încă e prezentă, că sunt lucruri care nu merg, dar Îl rugăm pe Dumnezeu ca la toate să le dea o rezolvare.
Criza energetică la care lumea trebuie să-i facă față are și cauze subiective, cauze legate de neînțelegerile dintre oameni și nu neapărat o cauză obiectivă.
Noi, fiind oameni ai Bisericii și nu economiști, nu putem da soluții absolute pentru aceste necazuri, dar cauza duhovnicească o putem numi: îndepărtarea oamenilor unii de alții și de Dumnezeu.
Părintele Dumitru Stăniloae își imagina un cerc imens pe circumferința căruia stau toți oamenii din lume. De la fiecare om pleacă o rază către centru, unde stă bunul Dumnezeu. Oamenii care pleacă pe rază înspre Dumnezeu, pe măsură ce se apropie de Dumnezeu, se apropie unii de alții. Cei ce se îndepărtează de Dumnezeu, se îndepărtează și de semenii lor.
Cuvântul de ordine absolut în acest sens îl are Mântuitorul: „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12). Iubirea noastră nu este teoretică, ci una practică, ce se arată în fapte: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (1 Corinteni 13, 4-6).
Această dragoste elogiată de Sfântul Apostol Pavel ar trebui să ne caracterizeze în anul 2023, și ar fi un an plin de binecuvântare. Aflându-ne la cumpăna dintre cei doi ani putem culege învățături de folos pentru viața noastră. Anul este timpul în care pământul face o mișcare de revoluție în jurul soarelui. Ori din punct de vedere spiritual, Hristos este „Soarele Dreptății”. El este, cum am învățat la Crăciun, „lumina cunoștinței”, care „strălucește în inimile noastre” (2 Corinteni 4, 6) și ne spune limpede: „fără de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15,5).
Pentru cei ce înțeleg că „nostalgia paradisului”, așa numită de Crainic, este o promisiune, o chezășie și o făgăduință fermă dincolo de efemeritatea acestei lumi, sărbătorile sunt prilejuri de meditație la lumea eternă a duhului, plină de bucurie pentru viața prezentă, dar și călăuză pentru „viața veacului care va să fie”.
Să binecuvinteze Dumnezeu „cununa anului” 2023!
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
