Biserica Mănăstirii „Schimbarea la Faţă” Cheile Turzii din localitatea Petreştii de Sus, județul Cluj, a fost sfințită sâmbătă, 6 august 2016, de doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, după aproape 20 ani de la punerea pietrei de temelie.
Începând cu ora 8:30 Preasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, împreună cu Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, au săvârșit slujba de târnosire bisericii mănăstirii, închinată sărbătorii „Schimbarea la Faţă a Domnului”.
În cuvântul de învățătură rostit imediat după sfințire, Înaltpreasfințitul Andrei a vorbit despre sacrificiul pe care trebuie să îl facă preotul sau starețul pentru a ridica un locaș de rugăciune, exemplificând cu versurile populare: Altarul ca să fie/ Şi pietrele să ţie/ Cer inima şi viaţa/ Zidite-n temelie.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa, alături de Preasfințitul Timotei Lauran și un sobor numeros de preoți din vecinătate, exarhul Mănăstirilor Arhim. Dumitru Cobzaru, monahi, stareți și duhovnici ai Mănăstirilor din Eparhia Clujului și din alte eparhii, au oficiat Sfânta Liturghie pe altarul de vară, amplasat în curtea așezământului monahal.
Niciodată nu vom vedea cât suntem de murdari, dacă nu ieșim la lumină
După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Timotei le-a vorbit celor peste trei mii de credincioși adunați la sărbătoarea așezământului monahal despre însemnătatea împărtășirii cu Sfintele Taine și despre lumina care se revarsă în suflete după împărtășanie:
Niciodată nu vom vedea cât suntem de murdari, dacă nu o să ieșim la lumină.
De aceea avem nevoie de Lumina Lui Hristos, de Lumina Lui Dumnezeu. Trebuie să-L primim pe Hristos prin Sfânta Împărtășanie și, văzând cât de bolnavi suntem duhovnicește, să-L rugăm să ne mântuiască, să curățească sufletele noastre. Astfel vom fi înfășurați de Lumina Sa și o să uităm de noi cum au uitat Sfinții Apostoli pe muntele Taborului și vom putea zice: Doamne cât de bine ne este nouă aici și să ne gătăm de veșmintele Sale luminoase.
Pentru a încununa sărbătoarea așezământului monahal, obștea mănăstirii a adus spre închinare credincioșilor două icoane ale Maicii Domnului de la mănăstirile „Sfânta Elisabeta” din Cluj-Napoca și Lupșa din județul Alba-Iulia. Mănăstirea Sfânta Elisabeta deţine o copie a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, adusă de la Schitul Prodromu din Muntele Athos iar Mănăstirea de la Lupșa o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului Mângâietoarea.
De asemenea, a fost adusă și o părticică din moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul, care se păstrează la Centrul pentru Îngrijiri Paleative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca. Moaștele au fost dăruite de Mitropolitul Eghinei, Înaltpreasfințitul Părinte Efrem, în 2015 spre folosul sufletesc al bolnavilor de aici.
Cea mai mare suferință este necredința și îndoiala
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Clujului a vorbit despre sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, care i-a întărit în credință pe apostoli, exemplu pe care trebuie să-l urmăm și noi. Totodată, Înaltpreasfinția Sa, a felicitat obștea mănăstirii de la Cheile Turzii pentru realizări:
Cea mai mare suferință, chiar dacă omul nu-și dă seama, este necredința și îndoiala.
La sărbătoarea Schimbării la Față, ucenicii care erau în îndoială față de Domnul Iisus Hristos, care le-a spus că va pătimi, i-a încredințat. Am venit aici, la mănăstire, să vedem slava Domnului Hristos, atât cât o putem vedea noi, oamenii. Și am venit să sfințim această biserică în care s-a concretizat multă muncă a părintelui stareț Teofil Popescu, împreună cu oamenii buni care l-au sprijinit. Și cred că aici avem posibilitatea să facem experiențe duhovnicești și să ne întărim în credință.
În cuvântul de mulțumire adresat lui Dumnezeu, celor doi ierarhi și binefăcătorilor așezământului monahal, părintele stareț a vorbit despre eforturile depuse la ridicarea mănăstirii:
Au fost nouăsprezece ani de trudă, în care am colindat aproape toate parohiile
din țară și nu numai, cu lucrul mâinilor noastre, cu icoanele pe care le-am făcut aici. Oamenii le cumpărau și din vânzarea lor am reușit să facem o mică parte din ceea ce se vede. Dar, în cea mai mare parte, tot ce s-a realizat se datorează oamenilor vrednici.
Pentru contribuția și sprijinul pe care familia domnului Beniamin Timari, le-a acordat mănăstirii, fiind ctitor principal, Înaltpreasfințitul Andrei i-a conferit distincția „Crucea Transilvană”. Ceilalți binefăcători ai așezământului monahal, la recomandarea părintelui stareț, au primit diplome de aleasă cinstire. Din partea obștii monahale, cei doi ierarhi au primit în dar câte o icoană cu Maica Domnului și Pruncul Iisus.
Piatra de temelie a bisericii „Schimbarea la Faţă” de la Cheile Turzii a fost pusă în anul 2007, de Preasfințitul Vasile Someşanul. Construcţia locaşului de cult a durat cinci ani, prin purtarea de grijă a părintelui stareţ Teofil Popescu. Pictura în tehnica frescă a fost realizată de o echipă condusă de pictorii Mihail Ionescu din Râmnicu Vâlcea şi Adrian Dundev din Botoşani. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, a fost realizat în Grecia.
Foto: Marius Romilă și Dumitru Cucură
Mănăstirea de la Cheile Turzii, important centru de cultură
Mănăstirea de călugări de la Petreştii de Sus este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Transilvania. Istoricul Gheorghe Moldovan, original din aceste locuri, datează începuturile mănăstirii, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Mult timp așezământul monahal a fost un centru de cultură, destinat educării copiilor şi tinerilor din zonă. Revoluţia de la 1848 a dus la distrugerea mănăstirii, iar în perioada interbelică preotul Vasile Sinu, ajutat de enoriaşi, a refăcut vechea mănăstire, care a fost sfinţită în anul 1937. În 1998, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, a fost reluată construcţia așezământului monahal. În prezent, aici există un paraclis, biserica mare care a fost sfințită, astăzi 6 august 2016, un corp de chilii şi anexe.
