Joi, 13 septembrie 2018, în ajunul praznicului Înălțării Sfintei Cruci, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, s-a aflat în mijlocul obștii de la Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” Căşiel, protopopiatul Dej, unde a săvârșit slujba Privegherii, urmată de rânduiala călugăriei a patru viețuitoare ale mănăstirii.
După slujba Privegherii, Înaltpreasfințitul Andrei a tuns în monahism 3 maici rasofore și a rasoforit o soră de mănăstire.
Un grup de studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, împreună cu maicile au cântat ,,Brațele părintești…” şi au dat răspunsurile la strană. Momentul tunderii a presupus tăierea părului, semnul renunţării la voia proprie, depunerea celor 3 voturi monahale (sărăcia, fecioria și ascultarea) şi primirea hainelor şi a însemnelor monahicești: cămaşa, crucea pectorală, paramanul, dulama (anteriul), brâul, papucii, rasa, potcapul (scufia), mantia, mătăniile, crucea şi făclia. Noile monahii au primit numele de Hristofora, Teodora și Dimitria, iar sora rasoforită – Filoteia.
La final, IPS Andrei a adresat noilor monahii un părintesc cuvânt de învățătură și încurajare în noul drum început.
La slujba călugăriei au participat: exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, arhim. Dumitru Cobzaru, consilierul eparhial pe probleme de misiune și protocol, arhid. Claudiu Grama, protopopul de Dej, pr. Ioan Buftea, protopopul de Gherla, pr. Paul Isip, duhovnicul mănăstirii Cășiel, protos. Serafim Bădilă, călugări și maici de la alte mănăstiri din eparhie, preoți, obștea sfintei mănăstiri și numeroși credincioși.
Sărbătoarea a continuat vineri dimineața cu oficierea Sfintei Liturghii, de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, cu ocazia hramului așezământului monahal.
Peste 250 de ani de rugăciune la Cășiel
Mânăstirea Cășiel din Protopopiatul Dej, județul Cluj, a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu, în anul 1765 pe pământul părinților lui. A fost cruţată de la distrugere atunci când împăratul Iosif al II-lea a dispus, la 1784-1785, desfiinţarea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, cele care mai rămăseseră după acţiunea din 1761-1762 a generalului Buckow, cu excepţia acelora care aveau şcoală pentru ,,învăţarea copiilor”. Biserica a ars în 1823 și a fost refăcută de localnici, dar s-a prăbuşit în anul 1925, iarna, sub povara zăpezii. Primăvara, enoriaşii satului Strâmbu şi ai cătunului Valea Căşielului au cumpărat actuala biserică de lemn din satul Canci (acum Dumbrăveni, judeţul Bistriţa-Năsăud). Biserica de lemn, azi monument istoric, datează din secolul al XVIII-lea. După 1863 până în anul 1956 mănăstirea nu a mai avut călugări, rămânând în tot acest timp biserică de sat, Valea Căşielului fiind filie a satului Strâmbu.
Din 1956, vrednicul de pomenire arhiepiscopul Justinian Chira, atunci stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, a închegat prima obşte de maici, iar în anul 1959, când, prin Decretul 410 autoriăţile comuniste au decis desfiinţarea mănăstirii, maicile au fost constrânse să plece, biserica rămânând din nou peste 30 de ani ca biserică de mir.
În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiinţarea mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” Căşiel ca mănăstire de maici, iar în anul 1994, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a sfinţit paraclisul cu hramul „Buna Vestire”.
Până astăzi, mănăstirea a cunoscut o dezvoltare impresionantă, aici vieţuind în prezent 30 de maici, conduse de maica stareță, stavrofora Varvara Georgiu și de părintele duhovnic, protos. Serafim Bădilă. Pe lângă programul duhovnicesc de rugăciune, călugăriţele desfășoară activităţi administrative și se îndeletnicesc cu confecţionarea de veşminte preoţeşti,de icoane îmbrăcate şi litografiate.
Mai multe fotografii de la slujba tunderii în monahism, găsiți AICI
Photo Credit: Darius Echim
