„Putem spune că Biserica este asemenea corabiei ucenicilor în acea noapte petrecută pe Marea Galileii, în timpul furtunii. Și astăzi corabia Bisericii are parte de furtuni, și nu puține. (…) Dumnezeu nu ne promite o viață fără furtuni, o viață liniștită, ci ne făgăduiește ceva mai important, și anume că va fi cu noi”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul în Duminica a IX-a după Rusalii, când în bisericile ortodoxe a fost citită pericopa evanghelică a Umblării pe mare și a Potolirii furtunii.
În ziua de 2 august 2026, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfânta Treime” din Morlaca, județul Cluj. Din sobor au făcut parte părintele Dan Ionuț Lupuțan, protopopul de Huedin, părintele paroh Florin Șomlea Nechita, precum și alți preoți invitați.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a arătat că Evanghelia Duminicii a IX-a după Rusalii nu vorbește doar despre minunea potolirii furtunii, ci descoperă una dintre cele mai grăitoare imagini ale Bisericii și ale lucrării lui Dumnezeu în viața omului.
„Evanghelia pe care am auzit-o acum, citindu-se la Liturghia Duminicii a IX-a după Rusalii, de fapt ne-a vorbit nu doar despre o minune, despre minunea potolirii furtunii sau a umblării pe mare a Mântuitorului și chiar și a Sfântului Apostol Petru, ci ne-a prezentat una dintre cele mai frumoase icoane ale Bisericii. După înmulțirea pâinilor, Mântuitorul Iisus Hristos i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să traverseze lacul Ghenizaret. Cu siguranță că Mântuitorul știa ce urma să vină, adică furtuna, și, cu toate acestea, le-a poruncit să intre în corabie și să treacă marea. Dacă marea este simbolul nestatorniciei lumii și al furtunilor care mereu există în lumea aceasta, în schimb corabia este locul și simbolul salvării sau mântuirii. În Antichitate, Sfinții Părinți au văzut în corabia în care a scăpat Noe cu familia sa de potop preînchipuirea Bisericii. Așa cum numai cei aflați în corabie au fost salvați de potop, tot astfel numai în Biserică omul poate găsi deplinătatea mijloacelor mântuirii.”
Dumnezeu nu ne promite o viață fără furtuni, ci prezența Sa
Pornind de la pericopa evanghelică, Preasfinția Sa a subliniat că Dumnezeu nu îi scutește pe oameni de încercări, ci le făgăduiește că va rămâne alături de ei în mijlocul acestora.
„Devenind creștin, devenind mădulare, membri ai Bisericii, nu înseamnă că prin aceasta Dumnezeu ne promite o viață fără furtuni, o viață liniștită, ci ne făgăduiește ceva mai important, și anume că va fi cu noi. «Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.» Și El este cu noi și în vreme de furtună, și în vreme de necaz, nu numai când ne este bine. Numai că noi, atunci când trecem prin furtunile vieții, uităm de multe ori sau greu percepem această prezență a lui Dumnezeu cu noi chiar și în vremea furtunii necazurilor.”
În continuare, episcopul-vicar a arătat că Dumnezeu lucrează adesea prin răbdare și încercare, întărind credința omului.
„Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Domnul a îngăduit furtuna pentru întărirea ucenicilor, pentru ca, după izbăvire, ei să aibă deplină recunoștință și credința lor să fie și mai mare în Dumnezeu. Și în viața noastră se întâmplă la fel. Să știți că Dumnezeu nu lucrează cu noi numai prin minuni, ci lucrează mai ales prin răbdare, învățându-ne răbdarea.”
Hristos este Cel care ține corabia Bisericii
Referindu-se la încercările prin care trece Biserica în lumea contemporană, Preasfințitul Părinte Samuel a enumerat mai multe „furtuni” care încearcă să slăbească dreapta credință și să îndepărteze omul de viața duhovnicească:
„Dacă e să vorbim acum despre Biserică, cea care este constituită ca Trup al lui Hristos din toți cei care cred în El și care sunt botezați în numele Preasfintei Treimi, putem spune că Biserica este asemenea corabiei ucenicilor în acea noapte petrecută pe Marea Galileii, în timpul furtunii. Și astăzi corabia Bisericii are parte de furtuni, și nu puține. Care sunt aceste furtuni? Enumăr doar câteva: secularizarea, adică atmosfera aceasta de înlumire, când nu mai trăim și nu mai simțim duhovnicește, ci lumește; apoi relativismul – câți nu spun că fiecare are adevărul său și nu mai cred într-un adevăr absolut, relativizând tot ceea ce ține de credință; apoi indiferența și superstițiile.”
Între furtunile cu care se confruntă în prezent Biserica, Preasfinția Sa a amintit necredința, atacurile împotriva familiei și a vieții copiilor nenăscuți, dar și contestarea prezenței religiei în școală:
„Alte furtuni cu care se confruntă Biserica sunt necredința, atacurile împotriva familiei, atacurile împotriva vieții încă nenăscute și, aș spune, și ultimul atac, care a fost chiar nu demult: din nou, atacul împotriva orei de religie în școală. Iată, așadar, o sumedenie de furtuni cu care Biserica se confruntă și în zilele noastre.”
În pofida tuturor încercărilor, episcopul-vicar a subliniat că Biserica a rămas vie de-a lungul istoriei, întrucât Hristos este prezent în mijlocul ei:
„Noi știm foarte bine că Biserica a trecut prin multe ispite, încercări și furtuni, dar, cu toate acestea, a rămas vie. În schimb, gândiți-vă câte sisteme politice, state sau chiar imperii au fost și au dispărut. Imperiul Roman, de exemplu, a crezut în primele trei secole ale erei creștine că va distruge Biserica. A dispărut Imperiul Roman, dar Biserica nu a dispărut. Și la fel s-a întâmplat și cu alte imperii sau sisteme politice. Pentru că Hristos a spus: «Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului» și «Biserica Mea nici porțile iadului nu o vor birui». În acest sens, Sfântul Nicolae Velimirovici din Serbia spunea că «corabia Bisericii poate fi lovită de toate valurile lumii, dar nu se va scufunda niciodată, pentru că la cârmă stă Hristos».”
Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de studenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. La chinonic, corul parohiei, dirijat de doamna învățătoare Maria Boca, a interpretat mai multe pricesne.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Samuel a săvârșit slujba de binecuvântare a două icoane amplasate deasupra intrării principale a bisericii, reprezentând pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Maica Domnului, realizate prin grija și jertfelnicia părintelui paroh și a credincioșilor.
În numele comunității, părintele paroh Florin Șomlea Nechita a mulțumit ierarhului pentru prezență, împreună-slujire și binecuvântare.
Din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Samuel i-a conferit părintelui paroh Florin Șomlea Nechita Diploma omagială „Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj”, în semn de apreciere pentru implicarea în lucrările de înfrumusețare a bisericii.
De asemenea, pentru rodnica implicare în viața Bisericii, domnul Adrian-Daniel Morariu, primarul comunei Poieni, domnul Gheorghe Dreve, epitropul parohiei, precum și domnii Ioan Gordan, Marian Trif și Ionuc Florea au primit Gramata Mitropolitană, însoțită de Sfânta Scriptură, iar alți binefăcători au fost distinși cu diplome de aleasă cinstire.
La Sfânta Liturghie au participat numeroși credincioși, mulți dintre ei purtând frumoasele straie populare specifice zonei, precum și oficialități județene și locale.
Scurt istoric
Biserica cu hramul „Sfânta Treime” din localitatea Morlaca a fost edificată în anul 1837, fiind zidită din piatră și acoperită cu șindrilă. De-a lungul timpului, comunitatea a fost păstorită de mai multe generații de preoți din familia Pop, între care sunt amintiți preotul Georgiu Pop, preotul Ananie Pop, preotul Ioan Pop, preotul Virgil Pop și preotul Victor Pop.
Între anii 1966-1973, în timpul păstoririi preotului Ioan Pop, biserica a trecut prin ample lucrări de renovare. Acestea au fost continuate de preotul Ioan Călătean, numit paroh în anul 1973. În perioada 1973-1978, lăcașul de cult a fost împodobit cu pictură în tehnica tempera și a fost sfințit la data de 28 septembrie 1978 de vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu.
Începând cu anul 2014, odată cu instalarea preotului Florin Șomlea Nechita, au fost reluate lucrările de înnoire și înfrumusețare a bisericii. Pictura a fost restaurată și completată în tehnica fresco de pictorul Alexandru Crișan, fiind realizate totodată numeroase lucrări atât la interior, cât și la exterior. A fost așezat un nou iconostas din lemn de stejar, sculptat de Gheorghe Caenar, cu icoane pictate de Marius Leșe din Târgu Lăpuș, a fost refăcută Sfânta Masă, pardoseala și instalația electrică, fiind introdus și un sistem nou de încălzire.
La exterior au fost executate lucrări de consolidare și înfrumusețare, fiind schimbat acoperișul, montate ceasuri în turla bisericii, amenajate aleile din jurul lăcașului de cult și edificat un altar de vară, precum și un monument dedicat eroilor.
Ca urmare a acestor ample lucrări de renovare și restaurare, la data de 28 septembrie 2019, biserica a fost resfințită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Parohia Morlaca este păstorită de părintele Florin Șomlea Nechita.
Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea
Foto: Andreea Nechita Șomlea
Mai multe fotografii AICI