Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe 21 octombrie cinci mucenici ai Ortodoxiei din Ardeal.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion s-a născut în anul 1714 în Bosnia, din părinţi creştini ortodocşi, iubitori de Dumnezeu, pe nume Maxim şi Maria. La vârsta de 18 ani, călătoreşte la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt, apoi s-a oprit la Mănăstirea „Sfântul Sava” unde s-a şi tuns în monahism, primind numele de Visarion. După un timp, a plecat în Slovenia, la Mănăstirea Pacra unde petrece şapte ani ca ierodiacon, după care este ridicat în treapta preoţiei. Trei ani mai târziu pleacă la Ierusalim, iar la întoarcere găseşte românii ortodocşi din Ardeal în situaţia în care erau obligaţi să treacă la uniaţie.
În ianuarie, 1744 Cuviosul Visarion merge să apere ortodoxia în Ardeal. În drumul său, dintre Sălişte şi Sibiu, Cuviosul Visarion este arestat de către armata austriacă şi dus la judecată la Viena. Aici este supus supliciilor, iar după aproape un an de chinuri Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion îşi dă sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în februarie 1950, declarându-l „Sfânt mărturisitor”.
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie s-a născut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în comuna Cioara, din părinţi binecredincioşi pe nume Ioan şi Oana. Tatăl său a fost preot în comuna Cioara între anii 1680 şi 1720. La rândul său, Sofronie este hirotonit preot de mir. Rămânând văduv, lasă pe fiul său preot în Parohia Cioara şi se duce la Mănăstirea Cozia, unde intră în viaţa monahală. În anul 1756 părăseşte Mănăstirea Cozia şi se întoarce la Cioara unde zideşte un nou schit, pe locul altui schit mai vechi, închinat Mănăstirii Cozia. În luna mai a anului 1757, primarul maghiar însoţit de alţi 12 oameni au distrus schitul Cuviosului Sofronie, forţându-l pe acesta să se ascundă o vreme prin diferite sate. În toamna anului 1759, în fruntea mişcării antiuniate se găsea Cuviosul Sofronie de la Cioara, care umbla în satele din judeţul Hunedoara, cerând credincioşilor să alunge preoţii uniţi şi să rămână statornici în credinţa ortodoxă. Datorită acestei acţiuni, în jurul praznicului Nașterii Domnului din anul 1759, a fost arestat şi închis la Bobâlna, lângă Orăştie. Este eliberat de către aproximativ 600 de credincioşi conduşi de preotul Ioan din Sălişte, iar de aici Cuviosul Sofronie se îndreaptă către Munţii Apuseni unde continuă apărarea ortodoxiei în faţa uniaţiei. Prins din nou, a fost întemniţat la Abrud de unde scapă, din nou, cu ajutorul lui Dumnezeu. Începe o acţiune de organizarea a Bisericii Ortodoxe în Ardeal, ajungând astfel la Alba Iulia unde a convocat „sinodul” de la 14-18 februarie 1761. În astfel de împrejurări, împărăteasa Maria Tereza a recunoscut, în cele din urmă, cererile românilor, iar la 11 iunie 1761, cel dintâi Episcop Ortodox, Dionisie Novacovici a ajuns în Biserica din Şcheii Braşovului. Cuviosul Sofronie a rămas în Argeş unde a şi trecut la Domnul. În şedinţa sinodală din 28 februarie 1950 Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie a fost trecut în rândul cuvioşilor mărturisitori, canonizarea solemn, având loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955.
Sfântul Mucenic Oprea s-a născut în localitatea Sălişte şi mai este cunoscut şi cu numele de Oprea Miclăuş. S-a înfăţişat de cel puţin trei ori înaintea împărătesei Maria Tereza, prezentând protestele românilor din Transilvania şi cerând libertate pentru credinţa strămoşească. Primul drum spre Viena l-a făcut în toamna anului 1748, fiind însoţit de Ioan Oancea din Făgăraş. A cerut atunci împărătesei libertate pentru „legea Răsăritului” şi anume ca românii ortodocşi din Ardeal să fie scutiţi de persecuţii şi să li se îngăduie să păstreze credinţa lor ortodoxă. Al doilea drum la Viena a avut loc în toamna anului 1750, alături de alţi cinci români. A doua oară au mers cu altă cere prin care anunţau că vor pleca din ţară dacă nu li se oferă libertate pentru credinţă. A plecat din Viena însoţit de preotul Moise Măcinic din Sibiel şi s-au oprit în Banat şi au rămas acolo. Săliştenii au adus lui Oprea o nouă plângere, semnată de mulţi credincioşi, pentru a o prezenta împărătesei. Îndată ce au prezentat plângerea, Oprea Miclăuş, preotul Moise Măcinic şi preotul Ioan din Galeş au fost prinşi şi condamnaţi la închisoare pe viaţă la Kufstein, în Munţii Tirolului în Austria. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe Sfântul Mucenic Oprea pe data de 21 octombrie 1955.
Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel.
Ioan din Galeș a fost hirotonit la București sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numărat printre cei mai îndrăzneți apărători ai credinței ortodoxe, în fața oricăror încercări ale autorităților habsburgice de a impune unirea transilvănenilor cu Biserica Romei. În anul 1756 a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Terezia a dat ordin să fie dus în închisoarea cetății Deva, urmând să fie reținut acolo până la moarte, însă mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein.
Moise Măcinic a fost unul din contestatarii unirii Mitropoliei Bălgradului cu Biserica Romei, fiind, de aceea, socotit de Biserica Ortodoxă Română ca unul din apărătorii Ortodoxiei în Transilvania. Câteva date despre viața sa pot fi desprinse dintr-o declarație pe care a dat-o el însuși în fața unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 și 15 aprilie 1752. Între altele, el declara că toți credincioșii din Sibiel l-au rugat, în urmă cu vreo 6 ani, să plece la București spre a fi hirotonit preot, ceea ce s-a și făcut, prin intermediul Mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit Cretanul. La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean greco-catolic Manuil Olszavski din Muncaci, trimis de autorități să cerceteze starea de spirit a credincioșilor ortodocși din Transilvania, constata că printre cei care se împotriveau unirii cu Biserica Romei se număra și „popa Măcinic din Sibiel”. Preotul Mărturisitor Ioan din Galeș și-a sfârșit zilele, ca și preotul Moise Măcinic în temnița de la Kufstein, ambii jertfindu-și viața pentru credința ortodoxă, și câștigând pentru aceasta cununile muceniciei. La data de 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea acestor sfinţi.
