Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a scris în exclusivitate pentru Basilica.ro un eseu despre ocrotitorul spiritual al Preasfinției Sale – Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, supranumit patriarhul monahilor din Apus, ocrotitorul tinerilor studioși, sărbătorit la data de 14 martie.
Text integral:
Sfântul Benedict de Nursia, despre realizarea de sine
Alături de Sfântul Vasile cel Mare sau Sfântul Ioan Casian, Sfântul Benedict de Nursia se numără printre întemeietorii și organizatorii de viață călugărească. Acesta scrie o Rânduială monahală în îndepărtatul secol al șaselea, dar care se va bucura de o interpretare și o aplicare la zi neîntreruptă de atunci și până în prezent, depășind proba timpului.
Există o terminologie în vogă în vocabularul contemporan, de factură psihologică – stimă de sine, încredere în sine, imagine de sine, cuprinse în ceea ce se numește realizarea de sine. Iar acest ultim concept îl vizează pe om stând față în față cu cele mai înalte standarde, cu targeturi și așteptări în consecință. Asociind acestor exigențe un text atât de vechi precum „Rânduielile vieții monahale” a Sfântului Benedict, un cititor ar putea avea surpriza de a descoperi un set de idei practice, exprimate simplu și organizat, dar și cu trimitere imediată pentru viața cotidiană. În plus, acestea oferă un cadru sigur, verificat de-a lungul timpului, însă, deopotrivă, lasă și un spațiu pentru o interpretare personală.
Încercând o lectură sistematică și la zi, socotesc că am putea vorbi de „o metodă benedictină” a realizării de sine, descrisă generic prin practicarea smereniei, în termeni paradoxali și esențiali. Această lucrare prevede douăsprezece trepte sau înțelegeri, descrise sintetic în capitolul VII al Rânduielii sale, într-o succesiune calitativă evidentă. Numeroși hermeneuți de-a lungul timpului au interpretat această scară, racordați la timp și spațiu, din diverse perspective. Lucrul acesta îl voi încerca și eu în acest scurt eseu, făcând un survol destinat, mai ales, tinerilor.
Începutul scării îl marchează frica de Dumnezeu, a cărui icoană este omul, interpretată ca formă de respect de sine. Această stare îi amintește acestuia de identitatea sa în termenii excelenței și, în același timp, îl pune în gardă și îl învață prudența în fața unor posibile nefericite căderi. Frica are valoare preventivă, dar și asiguratorie.
A doua treaptă indică în continuare o atitudine provocatoare pentru tânărul contemporan – diminuarea exprimării voinței personale în favoarea binelui celor din jur sau a binelui său, însă mai târziu, în viitor. Smerenia se evidențiază aici prin nevoia de a accepta că nu tot timpul propria dorință este cea mai bună sau cea mai folositoare, ci se cere dialogul și negocierea cu ceilalți și cu opiniile acestora, pentru o arhitectură realistă și solidă a viitorului.
Al treilea nivel al smereniei se exprimă prin disponibilitatea de a asculta de cel mai mare. A accepta că există oameni mai inteligenți și mai experimentați decât tine este semn de maturitate, dar și de prudență necesară, care te ferește de experiențe nefaste.
A patra stație presupune răbdarea și perseverența în momentele mai dificile, cu privirea țintă înspre scop, împotriva tendinței de fugă din fața greutăților, atitudine frecventă în mentalitatea vremii.
A cincea formă de smerenie se exprimă prin necesitatea de a-ți recunoaște greșelile, la nivel de gând, dar și în faptă, înaintea celui responsabil de tine și de viața ta, pentru a nu persevera în rău și pentru a-ți îmbunătăți condiția. Avem nevoie de un corectiv, de cineva care să ne atenționeze când greșim și să ne ajute să îndreptăm lucrurile.
Ajunși la jumătatea scării, la stația a șasea, observăm că smerenia se exprimă sub chipul blândeții, ca rezistență și nemișcare în mijlocul situațiilor inconfortabile, când suntem tratați nepotrivit, când traversăm momente de sărăcie sufletească sau vreo anume stare de neîmplinire.
Aceasta experiență crește în intensitate odată cu cea de-a șaptea treaptă, asimilată osândirii de sine, care mută accentul de pe propriile puteri pe lucrarea lui Dumnezeu, din dorința de a realiza sinergic lucruri însemnate. Se revelează aici un exercițiu matematic invers proporțional – cu cât se diminuează încrederea în sine, cu atât, în consecință, crește încrederea în Dumnezeu și în lucrarea Lui. Perspectiva aceasta dezvăluie o tot mai vizibilă libertate personală, acompaniată de o dragoste tot mai intensă față de Dumnezeu.
A opta stație indică atenția strictă pe rânduiala asumată și concentrarea pe lucrul pe care cineva îl are de îndeplinit. Acest moment reclamă conștiința prezenței totale și suprapunerea perfectă peste misiunea de îndeplinit la un moment dat.
Smerenia se manifestă în continuare, pe cea de-a noua scară, prin apelul la tăcere, ca formă de manifestare a prudenței în fața păcatului, dar și ca mijloc de îmbogățire cognitivă, prin disponibilitatea de a primi informații și experiențe noi de la cel de lângă tine.
A zecea treaptă indică bunăcuviința, ca reacție în fața unei posibile atitudini împrăștiate și la întâmplare, în fața unui comportament necontrolat sau chiar dezordonat. Bunăcuviința se exprimă prin echilibru și discernământ.
Al unsprezecelea popas este însoțit de capacitatea de a comunica elegant, măsurat, într-o tonalitate calmă, dând dovadă de discreție și sensibilitate.
Ultima treapta a scării smereniei, a douăsprezecea, are un caracter cuprinzător și sintetizator, de vreme ce indică manifestarea integrală a acesteia, la exterior, dar și lăuntric, la nivelul trupului, dar și al duhului, ca urmare a unui întreg proces, indicând de acum o personalitate duhovnicească bine conturată. Aceasta este lecția pe care ne-o pune la îndemână Sfântul Cuvios Benedict de Nursia.
Poate fi acesta și drumul tău. Apropie-te de el, cercetează-l, verifică-l! Și apoi, pune-ți piciorul pe prima treaptă și privește în sus! Ia minte la indicații și însoțește-te cu cei care l-au parcurs înaintea ta! Și să nu te întorci din drum! Te așteaptă o călătorie frumoasă, o aventură spirituală la capătul căreia te va întâmpina bucuria împlinirii. Îți rămâne acum doar să fii curajos!
† BENEDICT Bistrițeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
Foto credit: Facebook / ASCOR Cluj-Napoca
