Probabil cea mai frecventă descriere care i se asociază Sfântului Apostol Andrei în imnografia sărbătorii este „cel întâi chemat”, care indică două elemente importante – o chemare, ce presupune o inițiativă străină de cel în cauză, în acest caz din partea lui Dumnezeu, dar și un primat, cu referire la această decizie în fața celorlalți. Ambele atrag atenția și fascinează, dar mai ales ideea de „primul”. Aceasta reflectă, probabil mai bine ca oricând, mentalitatea omului actual, care vizează locul întâi, cu atât mai mult când această decizie vine din partea cuiva foarte important. Dintre mulți să fii cel ales, și, în plus, chiar înaintea celorlalți. Înțelegerea acestei realități poate să fie diferită în funcție de criteriile aplicate, dar oricum suscită interes.
Paradigma Sfântului Andrei poate să aducă precizie în sensul unei înțelegeri personale și aplicate acestei situații. Aș porni de la o asociere între ceea ne nu se vede și ceea ce se vede, cu prioritate pe primul element. Deși este vorba de inițiativa Celui care l-a chemat, totuși ea se întâlnește cu „buna dorire a celui chemat”. În exprimarea imnografică, acest lucru se exprimă: căutându-L pe Cel dorit, „la dorire dor ai adăugat” și „ai luat înlăuntrul inimii focul cel înțelegător”. Domnul se descoperă celui care Îl dorește. Acest context fericit îl recomandă și-l avansează pe om în apropierea lui de Dumnezeu și generează cel de-al doilea element indicat – ceea ce se vede. Această a doua etapă se desfășoară în două stații – mai întâi, alipirea totală de Domnul: „te-ai alipit de Hristos cu fierbinte dragoste”, prin aceasta validându-și primul loc în ierarhia chemării, urmată de mărturisirea bucuroasă în fața celorlalți a acestei întâlniri definitive: „aflat-am, Simone, pe Cel dorit!”.
Această introducere ne asigură cadrul necesar pentru o posibilă paradigmă a „celui dintâi” în chemare sub chipul bucuriei împreunate cu responsabilitatea, numite „a adevărului” și „a dragostei”. A adevărului, mai întâi, pentru că se cere alipire totală față de Hristos-Adevărul și continuitate perfectă între descoperire și mărturisire, ce aduce cu sine prioritate absolută, în fața oricăror alte ierarhii posibile; fidelitate totală, în întâlnirea cu oricare altă ofertă alternativă; și consecvență fără sincope, de vreme ce presupune un traseu neîntrerupt care se suprapune peste viața însăși. Dar deodată cu această primă formă de bucurie și responsabilitate, se adaugă și cea a dragostei, cu referire la a comunica Adevărul și a indica drumul către Acesta celor din jur. În termenii cântărilor liturgice, Sfântul Andrei este numit „vestitor al credinței” și „luminător al lumii”. În felul acesta, adevărul se întâlnește cu dragostea și dragostea devine mediul Adevărului.
De aceea, precedența, întâietatea, primatul chemării, se trăiește sub chipul responsabilității adevărului și a dragostei, care își găsesc sursa în Hristos-Adevărul, Hristos-Iubirea și se îndreaptă către ceilalți – „eu, împreună cu Tine și cu toți pe care mi i-ai dat…” – ca împreună-experiență, împreună-bucurie și împreună-alegere. De fapt, aici se descoperă paradigma misionarului, care-și fundamentează lucrarea pe întâlnirea personală cu Domnul, iar „darul precedenței” îl transformă în slujire bucuroasă a celor din jur – „Veniți, aflat-am pe Cel dorit!”
La ceas de sărbătoare, îi urăm celui care stă sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei și se descoperă în paradigma „celui dintâi” chemat la slujire, Părintelui nostru Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, Ani mulți și buni! în mijlocul colaboratorilor, al profesorilor, al preoților și al monahilor, dar și al întregului popor binecredincios din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.
† BENEDICT Bistrițeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
Foto credit: Ionuț Chifa
