Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București a găzduit, în seara zilei de marți, 4 februarie 2025, ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a Adunării Naționale Bisericești, sub președinția Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul festiv a încununat momentele deosebite de rugăciune petrecute în dimineața acestei zile la Catedrala Patriarhală și a fost dedicat împlinirii a 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie.
La acest moment au participat și ierarhii Eparhiei Clujului: Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, și Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Ședința solemnă la care au luat parte ierarhii membri ai Sfântului Sinod, membrii Adunării Naționale Bisericești, precum și numeroși alți clerici, a fost deschisă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a subliniat particularitățile evenimentului înfăptuit la 4 februarie 1925 și ecourile sale pe plan intern și internațional:
„Această ședință solemnă reprezintă o prezentare concentrată a istoriei de 100 de ani a Patriarhiei Române și, în același timp, un moment de recunoștință și de reflecție asupra slujirii pe care Biserica o desfășoară pentru credința și viața duhovnicească a poporului român. Evenimentele legate de ridicarea la rangul de Patriarhie s-au înfăptuit și printr-o cooperare cu autoritățile de stat. Când s-a obținut autocefalia, în 1885, inițiativa pentru acest lucru nu a venit din partea Bisericii, ci din partea statului. (…) În ceea ce privește, însă, proclamarea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, aceasta nu a mai fost inițiativa statului. A existat o bunăvoință din partea statului, dar inițiativa a avut-o Biserica. Sfântul Sinod, în ziua de 4 februarie 1925, a săvârșit un act de înaltă conștiință, demnitate și responsabilitate. Hotărârea Sfântului Sinod de proclamare a ridicării în rang a Bisericii Ortodoxe Române după Unirea cea Mare din 1918 a fost ratificată de către Senat, de către Camera Deputaților, și apoi promulgată printr-un decret regal. Bisericile Ortodoxe surori, în frunte cu Patriarhia Ecumenică, au fost informate, și prin consens ele au recunoscut noua demnitate a Bisericii Ortodoxe Române. În 1925, Patriarhia Ecumenică se afla într-o situație foarte dificilă după încheierea Tratatului de la Lausanne din 1923, pe care turcii nu l-au respectat, purtându-se foarte ostil cu Patriarhia Ecumenică. În acel context destul de confuz și de incert pe plan internațional, afirmarea unui stat mai puternic cu o Biserică mai bine organizată a fost o necesitate în sud-estul Europei”.
Preafericirea Sa a menționat mesajele de felicitare transmise de numeroase autorități de stat cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, adăugând că „aceste instituții doresc să scoată în evidență importanța prezenței și activității Bisericii Ortodoxe Române în menținerea unității și în promovarea spiritualității poporului român. În general, este necesară reamintirea faptului că Biserica Ortodoxă Română a fost considerată, pe drept cuvânt, mama spirituală a poporului român. Ea are o legătură profundă, de la începuturi până în prezent, cu acest popor, deoarece creștinarea românilor s-a făcut în timp ce neamul nostru se forma ca popor nou în istorie. De aceea, noi nu avem un an al creștinării noastre, pentru că ea nu s-a făcut la comandă; nu s-a creștinat cneazul sau regele, care a fost urmat de tot poporul, cum s-a întâmplat cu unele popoare vecine, ci a fost o creștinare lentă și profundă. A fost lentă pentru că Dumnezeu a dorit ca ea să fie și rezistentă. Trebuie văzut cum această creștinare lentă și profundă ne-a ajutat să ne păstrăm identitatea mai ales în vremea întâlnirii cu numeroasele popoare migratoare care au trecut peste teritoriul țării noastre. Esențial este faptul că limba de origine latină și credința creștină sunt componente identitare ale poporului român”.
În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și Secretarul Sfântului Sinod, a dat citire cuvântului aniversar intitulat „O sută de ani de Patriarhat în Biserica Ortodoxă Română”, prilej cu care a evidențiat principalele acțiuni și eforturi încununate de evenimentele istorice din anul 1925 prin care a fost înfăptuită și recunoscută ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. Totodată, ierarhul a evidențiat principalele realizări petrecute în viața Bisericii noastre în ultimul secol.
De asemenea, Preasfinția Sa a prezentat cele mai noi volume apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. Volumul „Patriarhii României – 100 de ani. Evocări omagiale”, care a văzut lumina tiparului la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, prezintă contribuția fiecărui Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române în cei 100 de ani de Patriarhat, având rolul de a sublinia faptul că aniversarea Centenarului nu reprezintă doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și un prilej de reflecție asupra rolului Bisericii în viața poporului român. De asemenea, la aceeași editură a apărut în acest an broșura intitulată „Drumul Bisericii Ortodoxe Române spre Autocefalie și Patriarhat”. Nu în ultimul rând, la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a fost publicat volumul „Slujbele Sfinților români proclamați cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române”.
La finalul expunerii, Preafericirea Sa a afirmat că realizările înaintașilor nu trebuie să conducă la autosuficiență, ci trebuie să reprezinte un imbold spre împlinirea cu și mai multă râvnă a misiunii Bisericii lui Hristos:
„Este foarte important să apreciem trecutul luminos, dar și să fim mai exigenți, să nu fim imediat mulțumiți cu tot ce avem, fiindcă totdeauna este loc de mai bine și ne gândim la realizări doar pentru a le mulțumi lui Dumnezeu și înaintașilor. Privind în prezent și în viitor, trebuie să ne gândim cu multă responsabilitate întrucât, așa cum spun Sfinții Părinți și Evanghelia după Matei, vom fi judecați nu numai pentru răul făcut, ci și pentru binele pe care am fi putut să-l facem și nu l-am făcut. Sunt încă foarte multe de făcut pentru a sublinia importanța credinței în viața poporului. Ne aflăm într-un context diferit, complex și complicat, cu fenomene de secularizare și de sectarizare a gândirii, dar întotdeauna avem speranța că Dumnezeu ne ajută, fiindcă Biserica este a lui Hristos, iar noi suntem doar slujitori ai ei. (…) Oamenii din popor au apreciat faptul că cea mai importantă lucrare a Bisericii este cea a mărturisirii credinței în orice context, chiar și în unul ostil. Sfinții care au fost canonizați și proclamați astăzi în mod solemn, ca proclamare generală, au transmis bucurie în sufletele celor care îi iubesc”.
Ședința solemnă s-a încheiat cu vizionarea filmului documentar dedicat Centenarului Patriarhiei Române, realizat de TRINITAS TV și intitulat „Istoria Patriarhiei Române: 1925-2025”.
Mai multe fotografii AICI
Sursa: Diac. Emilian Apostolescu / Ziarul Lumina
Foto credit: Mircea Florescu / Basilica.ro și Mihnea Păduraru / Ziarul Lumina
