La sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, vineri, 7 mai 2021, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a slujit la Mănăstirea Nicula, județul Cluj.
Cu acest prilej, de la ora 10:00, în biserica nouă a așezământului monahal, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a oficiat Sfânta Liturghie, fiind înconjurat de un sobor de preoți si diaconi.
Din sobor au făcut parte: starețul Mănăstirii Nicula, arhimandritul Nicolae Moldovan, protopopul de Gherla, preotul Iulian Paul Isip, secretarul de cabinet al ierarhului, arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, precum și alți preoți invitați.
După citirea pericopei evanghelice, Părintele Episcop Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a vorbit despre Maica Domnului, „izvor al tămăduirilor”, care a simțit cel mai profund pătimirile Mântuitorului Hristos, dar și bucuria Învierii Sale.
Slujba a fost oficiată cu respectarea măsurilor igienico-sanitare prevăzute în reglementările aflate în vigoare.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a vizitat Casa de creație a Mitropolitului Bartolomeu Anania – astăzi „Casa Mitropolitul Bartolomeu” –, care cuprinde: reședința chiriarhului, atelierele de pictură, biblioteca și muzeul.
Scurt istoric
Mănăstirea clujeană „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc. Aici se desfășoară an de an, pe 15 august, de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, cel mai mare pelerinaj ortodox din Transilvania.
În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, în stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime”, datată din anul 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.
La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească” unde învăţau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând anul 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod, în anul 1681, avea să plângă, începând cu 15 februarie 1699, vreme de trei săptămâni, între 15 februarie și 12 martie, iar de atunci continuă să facă minuni, să tămăduiască boli și să aducă alinare și mângâiere tuturor celor care o cercetează.
Anul 2001 marchează istoric Mânăstirea Nicula, prin intervenţia Arhiepiscopului Bartolomeu Anania, care rectitoreşte aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, demarând construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. S-a reuşit, până în prezent, edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, Centrul de studii patristice, biblioteca și atelierul de pictură. Biserica mânăstirii este în fază de finisaj, atât la lucrările exterioare, cât și interioare, unde se pictează.
Mai multe fotografii AICI
Autor: Darius Echim / Mitropolia Clujului
Foto credit: Facebook / Mănăstirea Nicula
