În acest an jubiliar, când sărbătorim un secol de când episcopul de vrednică pomenire Nicolae Ivan a reîntemeiat Eparhia Clujului, părintele profesor Alexandru Moraru ne pune la îndemână a treia ediție a Istoriei Eparhiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului și Clujului.
Ne-am adus aminte într-un simpozion de episcopul Nicolae Ivan, acest om minunat, care a ridicat Catedrala noastră, care ne-a lăsat reședința Centrului Eparhial, a înființat Facultatea de Teologie, a pus temei foii Renașterea, a ctitorit biserica de pe strada Horea și am putea continua cu multele lui realizări.
După întronizarea sa, ca dovadă că-și considera eparhia moștenitoarea eparhiei Sfântului Ștefan cel Mare, va organiza un grandios pelerinaj la Mănăstirea Putna. La acest pelerinaj au fost invitați mulți oameni de valoare și iubitori ai spiritualității noastre.
Referitor la descendența ștefaniană a Arhiepiscopiei și Mitropoliei noastre, domnul Președinte al Academiei Române scrie: „La 1498, un om de mare încredere al lui Ștefan cel Mare, vistiernicul Isac, se îngrijea de ferecătura unui Tetraevangheliar, realizat înainte de 1488, pentru «arhiepiscopul nostru Daniil» din Feleac. Toate indiciile arată că mitropolia Feleacului a fost creată și a funcționat în primele sale decenii sub oblăduirea Mitropoliei de la Suceava și sub înaltul patronaj al lui Ștefan cel Mare”[1].
Și Academicianul Marius Porumb subliniază legătura strânsă dintre ctitoria de la Feleac și Sfântul Ștefan cel Mare. Zice dânsul cum că „conform tradiției, biserica arhiepiscopală din Feleac a fost construită cu ajutorul material și moral a lui Ștefan cel Mare, în timpul Arhiepiscopul Daniil, în jurul anului 1488, lucru plauzibil dacă ținem seama de evenimentele istorice din această etapă, dar și de faptul că la numai zece ani, în 1498, unul dintre demnitarii cei mai de seamă ai marelui voievod moldovean face daruri bogate mitropoliei de aici”[2].
Rațiunile pentru care a fost reînființată această mitropolie la 4 noiembrie 2005, sunt cele legate de importanța duhovnicească, culturală și economică ale acestui oraș, care în mod evident este capitala Transilvaniei. Iar această capitală nu poate fi lipsită de un centru de greutate ortodox care să desfășoare în spațiul transilvan o misiune pastorală corespunzătoare demnității orașului. Primul ei mitropolit a fost Bartolomeu Anania, instalat la praznicul Bunei Vestiri a anului 2006.
Sfârșindu-și cuvântul de instalare, Mitropolitul spunea: „Trăiesc și eu bucuria zilei de astăzi, iar bucuria mea nu este alta decât cântecul unei lebede care, înainte de a merge printre trestii să se culce, este de pe acum încredințată că un șir de aripi albe vor aluneca în urma ei gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei”.
De fapt, încă de pe vremea când episcopul Nicolae Ivan se străduia să ridice Catedrala din Cluj, prin anul 1923, Octavian Goga îi scria finului și prietenului său, Sebastian Stanca, consilier eparhial la Cluj, lucrul următor: „Părinte și bunul meu fin și amic. Nu fi supărat că va ieși Catedrala mai mică decât în planul vostru, pentru că această biserică va deveni Catedrala Mitropoliei Transilvaniei, pe care străinii au fugărit-o la Rășinari și Sibiu”[3].
Sunt multe realizările ce ne-au rămas de la episcopul Nicolae Ivan, dar dintre toate se remarcă ctitoria sa de suflet: Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca. Avea experiența ridicării Catedralei din Sibiu. Proiectul, premiat la concurs, a fost realizat de arhitecții Constantin Pomponiu și George Cristinel, iar executant al lucrărilor a fost Tiberiu Ieremia din București.
Piatra de temelie s-a pus duminică 7 octombrie 1923 de către un sobor alcătuit din Mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu, Episcopul Nicolae Ivan de la Cluj, Episcopul Roman Ciorogariu de la Oradea și Nichita Duma de la Argeș, pe lângă care au fost prezenți 12 protopopi, 8 preoți și 3 diaconi.
Înaintea punerii pietrei de temelie s-a oficiat Sfânta Liturghie în biserica de pe strada Bisericii Ortodoxe și de acolo până la locul edificării, în prezența autorităților civile, a clerului și a credincioșilor s-a făcut o procesiune. Cum consemnează cronicarii „venise obștea românească să asiste la acest act epocal, când s-a început clădirea acestui monument simbolic al ortodocșilor români din Transilvania. Ca o concretizare a dreptății istorice și a libertății politico-religioase, Catedrala Ortodoxă se așeza în mijlocul acestui oraș, martor al atâtor evenimente și al atâtor suferințe naționale”[4].
Lucrările au durat zece ani, eforturile edilitare fiind deosebite, iar pe 5 noiembrie 1933 Catedrala a fost sfințită. Din soborul sfințirii au făcut parte: Patriarhul Miron Cristea, Episcopul Nicolae Ivan, Episcopul Nichita Duma, Episcopul Ioan Stroia, Episcopul Grigorie Comșa, Arhiereul Vasile Stan și Arhiereul Andrei Magier. A fost prezent Arhimandritul Policarp Morușca și mulțime de protopopi, preoți și diaconi. Răspunsurile la slujbă au fost date de către trei coruri minunate: Corul Episcopiei, Corul Operei Române și Corul Școlii normale de fete.
În cuvântul său, Episcopul Nicolae Ivan a spus printre altele: „sub bolta acestei sfinte Catedrale Ortodoxe, urmașii din veac în veac, în deplină dragoste frățească și unire sufletească, să-și înalțe gândul neprihănit spre rugăciune continuă pentru consolidarea statului român întregit, pentru progresul sfintei noastre Biserici și pentru slava Domnului”[5].
Erau de față Regele Carol al II-lea dimpreună cu Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia, nenumărate personalități culturale și politice, precum și mulțime de credincioși. Profesorul Alexandru Lapedatu, membru al Adunării Eparhiale, vorbind în numele acesteia, i s-a adresat astfel Episcopului Nicolae Ivan: „Vă privim și vă considerăm a fi întemeietorul, adevăratul întemeietor al Eparhiei noastre. Nu mai există astăzi nimeni care să conteste această realitate și nimeni să nu subscrie, împreună cu noi, acestui fapt”[6].
Așa cum am menționat, o grijă serioasă a Episcopului Nicolae Ivan a fost cea legată de formarea clerului. La 1 octombrie 1924 va deschide la Cluj Academia Teologică. Această școală, cu sincopa creată de regimul comunist, este temeiul facultății noastre de teologie.
Sunt greu de rezumat realizările acestui om trimis de Dumnezeu Eparhiei Clujului. Cei o sută de ani de istorie îl au pe el în centrul de foc al realizărilor eclesiastice. Revista oficială „Renașterea”, tipografia, librăria eparhială, muzeul și multe altele au stat în grija lui. Nu mai pomenim de grija pe care o avea față de preoții săi și față de familiile lor.
Este greu să rezumăm în acest cuvânt înainte activitatea acestui titan al Bisericii noastre. În Cluj toate grăiesc despre misiunea lui. Când va pleca la Domnul, Sextil Pușcariu încearcă să facă o sinteză: „Cu perseverența de fier a Mărgineanului din sudul Ardealului, cu energia-i fără pereche, cu inteligența țăranului român deprins să se descurce din cele mai grele situațiuni cu înțelepciunea câștigată printr-o experiență îndelungată, cu cunoașterea neîntrecută a oamenilor și a locurilor, cu sincera dragoste de neam, cu robustețea unui optimism întemeiat pe credință și mai ales cu cea mai nobilă dintre pasiuni, munca, el a izbutit să întemeieze din nimic o episcopie ortodoxă și să facă din ea o fortăreață a românismului și a ortodoxiei în inima Ardealului, tot atât de măreață ca bolta Catedralei ridicată de el și tot atât de puternică ca zidurile ce o sprijinesc”[7].
I-au urmat Mitropolitul Nicolae Colan, Arhiepiscopul Teofil Herineanu, Mitropolitul Bartolomeu Anania și din mila lui Dumnezeu eu, semnatarul acestui „cuvânt înainte”. Când Domnul ne-a ajutat să ridicăm minunatul Campus Teologic din Cluj așa l-am și botezat: „Campusul Nicolae Ivan”. Încercăm prin strădaniile noastre să ne ridicăm și noi măcar în parte la vrednicia celor de odinioară. Suntem conștienți că trebuie să onorăm chemarea Mântuitorului:
„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână” (Ioan 15,16).
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
[1]Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului la 90 de ani, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 42.
[2]Marius Porumb, Biserica Arhiepiscopală din Feleac. Ctitoria lui Ștefan cel Mare, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 15.
[3]Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului la 90 de ani, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 15.
[4]Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1936, Ctitorul reînviatei Eparhii a Vadului, Feleacului și Clujului, Studii și documente, Editura Renaștere, 2015, p. 121.
[5]Ibidem, p. 132.
[6]Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului la 90 de ani, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 14.
[7]Episcopul Nicolae Ivan, 1855-1932, Ctitorul…., p. 158.
