Nuştiţi voi postul care Îmi place?- zice Domnul.
Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile
jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi
jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând,
adăposteşte în casă pe sărman, pe cel gol îmbracă-l
şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
(Isaia 58,6-7)
Din copilărie îmi vine în minte o întâmplare imaginară, pe care ne-o povestea tatăl meu. Mesajul pe care-l purta era potrivnic formalismului religios şi lipsei de profunzime duhovnicească. Se spune că un ţăran a plecat într-o zi de târg să-şi vândă boii. Drumul înspre târg trecea printr-o pădure mare. Şi-a vândut omul boii şi se întorcea spre casă prin pădure. Banii şi-i pusese în trăistuţa cu merinde. Doi tâlhari, care erau ascunşi în pădure, i-au ieşit în cale, l-au ucis, i-au luat trăistuţa şi şi-au însuşit banii. Făcându-li-se foame au căutat în trăistuţă şi-au găsit pâine şi slănină. Fiind o zi de vineri au exclamat indignaţi: noi nu mâncăm de dulce vinerea! Aceasta este povestea.
Nu sunt singurii care au încălcat flagrant rânduiala postului. Au ucis şi n-au mâncat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este şi de răutate. Postul este integral. Când am intrat în Postul Mare am cântat: Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului[1].
Postim de bucate, dar postim şi de răutate. Nu vrem să descurajăm postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neapărat secondat de postul de răutate. Altfel n-are valoare. Lucrul acesta îl înţelegem şi din ceea ce ne spune Proorocul Isaia în citatul de la început. Ba el condiţionează împlinirea celor cerute prin post şi rugăciune de faptele milei trupeşti: Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-Mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 9-10).
Spuneam că postul de bucate este necesar. Prin el ne curăţim trupul, îl punem sub ascultarea sufletului. Postul este răstimp de antrenament în care dorim să ajungem performanţi, după cuvântul Sfântului Pavel, şi să luăm premiul: Eu deci aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei, ca nu cumva altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic (1 Corinteni 9, 26-27).
Din celebrările postului aflăm că Adam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtăşindu-se, ca un neascultător. Moise văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul curăţindu-şi ochii sufletului. Pentru aceasta cei ce dorim să fim locuitori raiului, să ne lepădăm de hrana cea nefolositoare; şi, dorind să vedem pe Dumnezeu, să postim ca Moise patruzeci de zile. Cu rugăciune şi cu cereri, stăruind din toată inima, să potolim patimile cele sufleteşti, să gonim zburdările cele trupeşti[2].
Părinţii subliniază mulţimea efectelor pozitive pe care le are postul. Postul, pe măsura puterii fiecăruia, ajută trezviei duhovniceşti. Cu pântecele plin, nu poţi cugeta la cele dumnezeieşti… Pentru un mâncăcios, tainele cele mai puţin ascunse ale Sfintei Treimi, dacă putem spune aşa, rămân de nepătruns. Hristos ne este pildă cu îndelungatul Său post: când l-a înfrânt pe diavol, tocmai postise patruzeci de zile[3].
S-ar putea ca unii, din motive obiective, să nu poată ţinea tot postul de bucate. Însă postul de răutate trebuie să-l ţină. Au meditat unii părinţi şi la modul în care poate fi compensat postul de bucate. Te mănâncă limba să pui o întrebare? N-o pune! Ţi-e foarte poftă să bei două ceşti de cafea? Nu bea decât una! Ai chef să te uiţi pe fereastră? Nu te uita! Ai dori să mergi într-o vizită? Rămâi acasă[4]. Raţionamentul ar putea continua. Cu ce? Cu fumatul, cu drogurile, cu jocurile de noroc, cu discotecile şi cu multe altele. Ce să mai pomenim de dependenţa de calculator? De aceea realizăm că postul integral este cel de folos. Postul de bucate trebuie secondat de postul de păcate.
Omului care ţine un post integral şi se roagă i se deschid perspective spirituale nebănuite: Când postim, simţim cum ne sporeşte recunoştinţa faţă de Dumnezeu, care l-a învrednicit pe om cu puterea de a posti. Postul îţi deschide o lume a cărei existenţă de abia o bănuiai. Toate amănuntele vieţii tale, tot ceea ce se petrece înlăuntru şi în jurul tău îţi apar într-o nouă lumină[5].
Oricum, postul este un drum spiritual care, parcurs cu seriozitate, te duce la încununarea cu succes a efortului purificator. Şi, folosindu-ne din nou de cântările Triodului, dăm expresie liturgică acestui demers: Călătoria virtuţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se încununează. Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, ca un zid nestricat ţinând credinţa, şi ca o platoşă rugăciunea, şi ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii[6].
Postul integral ne ajută ca în luminata zi a Învierii să ne bucurăm cu toate puterile sufletului. Rugăciunea amvonului de la Liturghia Înainte-Sfinţitelor rezumă toate această traiectorie: Stăpâne Atotţiitorule, Cel ce cu înţelepciune ai zidit toată făptura şi, pentru nespusa Ta purtare de grijă şi multa Ta bunătate, ne-ai adus întru
aceste preacinstite zile, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre înfrânarea poftelor şi spre nădejdea învierii; care, în patruzeci de zile, ai dat în mâna slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeieşti slove, dă-ne nouă, Bunule, lupta cea bună să o luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărțită să o păzim, capetele nevăzuţilor balauri să le sfărmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără osândă să ajungem a ne închina şi Sfintei Învieri[7].
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleaculuişi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
