La 29 ianuarie am început o perioadă liturgică specială: Perioada Triodului. Ea durează zece săptămâni şi se sfârşeşte în ajunul Sfintelor Paşti, pe 7 aprilie. Este un răstimp de pocăinţă, de nevoinţă, de îndreptare a vieţii. Denumirea şi-o trage de la cele trei ode sau cântări ce alcătuiesc canonul zilnic al acestei perioade.
Este perioada când se pregăteau catehumenii pentru botez, pentru că botezul celor ce veneau la creştinim în primele veacuri se făcea de Paşti. Astăzi, când nu mai există mase întregi de necreştini ce candidează la Botez, perioada Triodului este perioada pregătirii pentru cel de-al „doilea Botez”, perioada pregătirii Pocăinţei.
Începe cu trei săptămâni înaintea Postului Mare şi continuă cu Postul Mare ilustrând „în mod specific această dimensiune mistagogică fundamentală a timpului liturgic şi fiind o transpunere a vechii pregătiri a catehumenilor în vederea iniţierii pascale, toate elementele care o constituie, atât în plan imnografic cât şi în plan formal, poartă această amprentă mistagogică şi teandrică”[1].
Triodul fiind perioada Pocăinţei ne ajută şi să facem o bună spovedanie prin care se concretizează Pocăinţa noastră. Pentru că aşa şi este definită Pocăinţa de către Sfântul Ioan Damaschinul: „întoarcerea, prin asceză şi osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavol la Dumnezeu”[2].
În perioada aceasta, pe lângă cumpătarea de natură alimentară, înmulţim rugăciunea, participăm la mai multe slujbe, lecturăm Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, facem milostenie şi evităm petrecerile zgomotoase. În răstimpul acesta „postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului”[3]. Adăugăm la postul de bucate, postul de răutate, pentru că dacă nu-i dublat postul de bucate de postul de răutate, n-are valoare.
Sfântul Prooroc Isaia ne transmite cuvântul Domnului în acest sens: „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine” (Isaia 58, 6-7).
Postul de la bucate şi de la răutate asociat cu actele de caritate este primit de Dumnezeu. Pe bună dreptate scrie Tito Colliander că „Postul este un mod de a-ţi arăta dragostea şi mărinimia; prin el, jertfeşti plăcerile acestei lumi pentru a dobândi fericirea cerească. Grijile zilei de mâine şi plăcerile pântecelui ne stăpânesc gândurile în prea mare măsură şi am voi să ne eliberăm de această preocupare”[4].
Efectele unei postiri serioase sunt minunate. Sfântul Teodor Studitul zice în cuvântul de la sfârşitul Postului: „postul s-a sfârşit, să dăm slavă Celui ce ne-a învrednicit pe noi ca să-l săvârşim şi ne-a întărit în ostenelile postului. Că iată osteneala a trecut, iar plata rămâne în veci; trupul s-a slăbit şi s-a uscat, iar sufletul s-a întărit şi s-a îmbărbătat. Şi încă, şi mai mult se va întări, se va sfinţi şi se va afla întreg şi sufletul şi trupul cu curăţie la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos”[5].
Perioada Triodului ne mai oferă o şansă de a ne îmbunătăţi viaţa spirituală. Încercările şi ispitele sunt multe, dar şi mai puternic este ajutorul lui Dumnezeu, dacă apelăm la el. Ca un lait motiv pe toată perioada Triodului ne însoţeşte cântarea adresată Bunului Dumnezeu: „Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viaţă! Că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curăţeşte-l, cu mila milostivirii Tale”[6].
Vă dorim perioada Triodului, şi în special a Postului Mare, cu mult folos duhovnicesc, iar Sfintele Paşti să vă aducă bucurie.
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
[1] Makarios Simonopetritul, Triodul Explicat, Deisis, Sibiu, 2000, p. 12.
[2] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, Bucureşti, 1993, p. 93.
[3] Triod, Bucureşti, 1986, p.97
[4] Tito Colliander, Calea Asceţilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997, p.62.
[5] Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Editura Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, 1994, p. 200.
[6] Octoih Mic, Alba Iulia, 1998, p.49.
