Cuvântul Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, președintele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, la concelebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala Mitropolitană Sfântul Mina din Heraklion, Creta, împreună cu Preafericiții Întâistătători ai Sfintelor Biserici Ortodoxe, în Duminica Cincizecimii, 19 iunie 2016:
Preafericirile Voastre, sfințiți frați Întâistătători de Biserici Ortodoxe locale, Teodor al Alexandriei, Teofil al Ierusalimului, Irineu al Belgradului, Daniel al Bucureștilor, Hrisostom al Ciprului, Ieronim al Atenei, Sava al Varșoviei, Anastasie al Tiranei, Rastislav de Presov, dimpreună cu onorabilele delegații,
Excelența Voastră, Domnule Președinte al Republicii Elene,
Înaltpreasfințite Părinte Irineu, Arhiepiscop al Cretei, împreună cu Preasfințiții și preacinstiții frați care alcătuiesc Sfântul Sinod Eparhial al Bisericii din Creta,
Înaltpreasfințiți și Preasfințiți frați,
Binecuvântat cler și popor ortodox din întreaga lume,
O zi de bucurie a răsărit acum, în care serbăm manifestarea istorică a instituției Bisericii, care a fost constituită de Duhul Sfânt, iar noi frații ortodocși, care reprezentăm toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, ne-am întrunit într-un sobor liturgic, pentru a îndeplini datoria și responsabilitatea pe care le are Biserica Ortodoxă cea Una față de popor și față de lumea de astăzi, prin întrunirea Sfântului și Marelui Sinod.
Astăzi este o zi de unitate, după cum cu toții suntem uniți în credință și Sfintele Taine prin întrunirea noastră liturgică în același loc și prin frângerea Pâinii. Sfânta Euharistie reafirmă cu adevărat unitatea și universalitatea (sobornicitatea) Bisericii Ortodoxe.
Evenimentul Cincizecimii, care a avut loc în Ierusalim, a marcat începutul Bisericii în călătoria ei istorică și a pus bazele pentru sfințirea întregii istorii omenești. Apostolii și cele trei mii de creștini care au fost botezați atunci de ei alcătuiau prima Biserică, reprezentând realitatea teantropică (divino-umană) a lui Hristos, prezentă în toți membrii ei. Astăzi, și noi suntem umpluți cu aceeași insuflare a limbilor de foc – a Duhului Sfânt – și suntem o singură Biserică, un singur trup, chiar dacă provenim din diferite tradiții etnice, lingvistice și culturale. Hristos, Dumnezeu-omul, cel întâi născut între mulți frați (Romani 8, 29) este prezent în fiecare dintre membri.
Astăzi, are loc împlinirea scopului proniei divine (n.n. purtării de grijă a lui Dumnezeu) în deplinătatea sa, pentru că la Cincizecime și după Cincizecime,„iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Romani 5, 5). Hristos este unul, iar noi suntem mădularele Sale: „Toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind fiecăruia deosebi, după cum voiește” (1 Corinteni12, 11).
Prin caracterul distinctiv, fiecare Biserică Ortodoxă, precum și toți credincioșii creștini ortodocși suntem uniți în același trup, fiecare cu darurile proprii, ceea ce nu trebuie să ne facă să privim la alții cu suspiciune sau mânie, ci să ne bucurăm ca și cum ar fi ale noastre: „Comoara pe care oare fratele meu… este și a mea”, afirmă Sfântul Macarie Egipteanul (Omilii duhovnicești 3, 2).
Fiecare Biserică Ortodoxă locală are propria comoară și o oferă lui Hristos. Ochiul nu poate spune mâinii „nu am nevoie de tine” și nici capul picioarelor. În interiorul Bisericii nu există Biserică locală individuală care să nu aibă importanță în sine, astfel încât Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică să nu aibă nevoie de fiecare dintre membrii ei, nici ca un membru să poată exista independent și autocefal în mod absolut, așa cum se încearcă de cei din afara Bisericii, mai ales în ultima vreme. Biserica Ortodoxă Luptătoare, preacinstiți frați, care este prezentă pe pământ, continuă foișorul de sus al Cincizecimii, simbolizat de Bisericile noastre locale, care sunt reprezentate de fiecare dintre noi cei prezenți astăzi aici. Noi reprezentăm trupul tainic al lui Hristos care se întinde peste veacuri și izbăvește umanitatea de mulțimea suferințelor și impasurilor și suntem uniți cu Biserica Biruitoare, împlinind iconomia lui Dumnezeu și unind cele pământești cu cele cerești (Condacul Înălțării). Tocmai aceasta este misiunea Bisericii noastre Ortodoxe.
În același timp, astăzi este o zi a strigătului către Mângâietorul cel bun ca să vină și să locuiască în noi și să ne păstreze în Adevărul Său și sfințirea Sa, după cum a menționat Domnul nostru în rugăciunea plină de agonie din Grădina Ghetsimani. Această cerere a Domnului care se împlinește aici, în această mare zi a Cincizecimii, este și rămâne solicitarea primordială a întregii umanități într-o lume divizată și plină de certuri, care însetează după unitate, pentru care Fiul lui Dumnezeu S-a dat pe Sine pentru ca noi toți să avem viață și să o avem din belșug.
Biserica noastră Ortodoxă are marele dar și binecuvântarea de a deține tezaurul Adevărului și să păstreze intact darul Preasfântului Duh, care „umple toată lumea” (Înțelepciunea lui Solomon 1, 7) și este obligată să ofere o mărturie de dragoste și unitate lumii contemporane și să dezvăluie speranța ascunsă care dăinuie în această mărturie. Desigur, nu ne lăudăm cu privire la adevărul Bisericii noastre. Simțim măreția ei unică, dar și slăbiciunea și nevrednicia noastră personală. Totuși, acest lucru nu este suficient atunci când rămâne la nivel teoretic. Este nevoie de un răspuns la nivel practic, lucru care, din nefericire, ne lipsește.
Domnul și-a început propovăduirea în lume chemând oamenii la pocăință. Lucrarea creștinului pe durata vieții sale este pocăința. În special noi, conducătorii Bisericii, suntem obligați să oferim un exemplu bun și să îmbrățișăm deplinătatea Adevărului pe care l-am primit, fiindcă vrăjmașul nostru încercă să împrăștie în inimile noastre idei eronate care neagă Adevărul credinței noastre. Acei semeni ai noștri care sunt induși în eroare cu privire la Adevăr răspândesc aceste idei greșite, care apar ca știri vrednice de atenție, și adesea reușesc să ademenească pe mulți credincioși prin prezentarea repetată și abilă a lor. De aceea, noi, episcopii, trebuie să ne întâlnim pentru a discuta problemele cu care se confruntă Biserica Ortodoxă în diferite perioade de timp și în diferite locuri din lume, în vederea adoptării de măsuri adecvate pentru ferirea credincioșilor de erorile predominante. Cu precădere în vremurile noastre, circulă un număr ridicat de erori, iar argumentele utilizate de cei înșelători sunt în mod special sofisticate, ceea ce înseamnă că este nevoie de un efort coordonat din partea păstorilor Bisericii Ortodoxe pentru a informa credincioșii. Numărul facțiunilor religioase care încearcă să ducă în înșelare pe credincioșii ortodocși este de rândul sutelor. Discuțiile din timpul Sinodului și schimbul de experiență corespunzătoare privind modul de combatere a metodelor organizațiilor menționate vor oferi multe beneficii Bisericii Ortodoxe.
Domnul Bisericii Ortodoxe, Cel ce ieri și azi și în veac același este, a lucrat împreună cu noi pentru a putea ajunge momentul istoric de astăzi al Sfântului și Marelui Sinod, respectiv această întrunire liturgică și împărtășirea dintr-un singur Sfânt Potir. Indiferent de părerile noastre opuse, noi, creștinii ortodocși, trebuie să subliniem faptul că singura cale în această lume este unitatea. Bineînțeles, această cale necesită adevărată jertfă, multă muncă și se obține prin multă nevoință. Tocmai acest Sinod al nostru va contribui în această direcție, creând un climat de încredere reciprocă și înțelegere prin întâlnirea noastră în Duhul Sfânt și prin dialog edificator și sincer.
Unitatea Bisericii Ortodoxe și a credincioșilor ei reprezintă misiunea noastră. Ea este urmată de mărturia Bisericii noastre, pentru ca lumea să vadă reînnoite „lucrările ei bune” – lucrările noastre bune – strălucind puternic și să-L slăvească pe „Tatăl nostru Care este în ceruri”. Unitatea eclezială nu ia forma unei federații, nici nu rezultă din concentrarea în jurul unei persoane. Ea izvorăște din credința comună și este desăvârșită prin această credință sinonimă cu mântuirea, cu viața veșnică. „Și aceasta este viața veșnică” să-L cunoască pe Tatăl și pe Acela pe Care L-a trimis, pe Iisus Hristos, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, după cum este reprezentat și în iconografia ortodoxă.
Preafericirile Voastre, sfințiți frați,
Excelența Voastră, Domnului Președinte al Republicii Elene,
Binecuvântați creștini ortodocși, clerici, monahi și credincioși de peste tot de sub cer,
Suntem încredințați și mărturisim în acest moment istoric de la altarul Catedralei Mitropolitane al Insulei Creta, care este o prelungire a celei aparținând Marii Biserici a lui Hristos (Constantinopol): Biserica Sfânta Sofia (Sfânta Înțelepciune), Sfânta Irina (Sfânta Pace) și Sfânta Dynamis (Sfânta Putere), adică tronul Sfinților Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul și și Fotie cel Mare, mărturisim că numai în unitate și trăind Ortodoxia ca o experiență de credință și viață putem călători prin istoria dramatică a lumii moderne și să oferim o mărturie mântuitoare celor de aproape și celor de departe.
Lăsând deoparte problemele care provin din culturile etnice diferite, ne rugăm pentru pogorârea Mângâietorului asupra noastră, pentru ca luminații fiind de El, prin Lumina și Viața și Izvorul cel viu al înțelepciunii, Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii…, Duhul stăpânirii și Duhul care curăță de păcate, Dumnezeu Cel ce îndumnezeiește” (Stihiră la Vecernia Cincizecimii), să oferim un mesaj al Adevărului, autenticității și speranței întregii lumi contemporane însetate, iar Bisericile noastre ca instituție și noi ca persoane să reafirmăm faptul că suntem vase de mult preț.
Duhul Sfânt ne unește în Biserică prin „legătura desăvârșirii”, a dragostei, pe care o exprimă și o mărturisesc Persoanele Sfintei Treimi, care este Una după fire, însă se descoperă în Trei Persoane. În același chip, Biserica Ortodoxă este Una, dar se arată în lume prin mlădițele ei locale, care sunt unite în mod inseparabil și nedespărțit într-un tot, o Biserică, un trup.
Fraților, părinți și fii, astăzi este reprezentată în Creta deplinătatea Sfintei noastre Biserici Ortodoxe: „Am văzut lumina cea adevărată; am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. Așadar, binecuvântăm pe Domnul milei, al îndurărilor și al mângâierii cu o gură și o inimă, fiindcă prin El „avem cu toții ființa, suflarea, inteligența, cunoașterea lui Dumnezeu – pe Preasfântul Duh, pe Tatăl cel veșnic și Fiul Său Unul născut – pentru a înțelege frumusețea cerului, parcursul soarelui, ciclul lunii, buna rânduială a stelelor, precum și armonia și diferitele mișcări ale lor… pentru a înțelege succesiunea orelor, schimbarea anotimpurilor, a vânturilor, a anilor, a epocilor (…) nădăjduind la dobândirea Împărăției cerurilor, asemănarea cu îngerii, contemplarea slavei”.
Duhului Preasfânt, care desăvârșește toate lucrurile bune, concelebrarea de astăzi și mărturia Bisericii noastre Ortodoxe în fața întregii lumi în și prin acest Sfânt și Mare Sinod al nostru, Acestuia împreună cu Tatăl și cu Fiul după datorie îi aducem laudă, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Autor: Aurelian Iftimiu, Basilica
