Părintele Arhimandrit Serafim Măciucă, fost stareț al Mănăstirii Nicula și ctitor a numeroase lăcașuri de rugăciune, a trecut la Domnul în dimineața zilei de 16 octombrie 2019, la vârsta de 95 de ani. Slujba înmormântarii va avea loc sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 15.00, la Mănăstirea Nicula.
Părintele Serafim Măciucă s-a născut la data de 11 iunie 1924, în satul Petreşti, județul Vrancea, într-o familie credincioasă, fiind fiul lui Radu şi Ioana, alături de două surori și un frate. După ce a terminat şcoala primară a rămas ajutor părinţilor, pentru că surorile s-au călugărit. La rându-i, simțind chemarea pentru viața monahală, a plecat la Mănăstirea Sihastru din Vrancea, unde a fost călugărit în anul 1951. După ce a fost închinoviat, a frecventat cursurile Seminarului de la Neamţ, după care a studiat trei ani pictura la Bucureşti. A pictat sala de mese de la Mănăstirea Dălhăuţi de unde s-a dus pedagog la Seminarul din Buzău, unde a fost hirotonit ierodiacon. Cu „ajutorul” decretului 410 din 1959 a ajuns în Ardeal şi s-a stabilit la Mănăstirea Nicula, unde a fost hirotonit preot. Începând din ianuarie 1960, când a preluat toiagul stăreţiei, Nicula a cunoscut realizări importante datorită activităţii sale neobosite. A consolidat biserica de zid, care era foarte deteriorată, legând-o în centuri de fier şi acoperind-o cu tablă zincată. A făcut instalaţia de apă și a renovat clădirile existente. De asemenea, a pictat biserica mare şi paraclisul de iarnă.
Cea mai însemnată faptă a părintelui Serafim a fost descoperirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost ascunsă de uniţi când au părăsit mănăstirea. A părăsit stăreţia la 1 decembrie 1969, când a plecat în Maramureş la parohia Baba pentru doi ani, apoi a păstorit credincioşii din parohia Bălan, judeţul Harghita, unde a reuşit să-şi continue munca administrativă cu realizări deosebite. Ani mai târziu, la sfințirea bisericii din Bălan a fost ridicat la rangul de arhimandrit, de către episcopul de atunci al Alba Iuliei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei Andreicuţ.
După Revoluţia din 1989 părintele Serafim s-a reîntors pe meleagurile natale, la Mănăstirea Vărzărești, pe care a redeschis-o. În perioada stăreţiei de la Vărzărești, vrednicul Serafim a deschis și un schit de maici, în comuna Urechești, situată în vecinătate, schit care poartă hramul ,,Acoperământul Maicii Domnului”. În anul 1997 a fost numit stareț la Mănăstirea Pătrăngeni, judeţul Alba, unde a consolidat clădirile, a realizat reţeaua de alimentare cu apă potabilă și gaz metan, apoi a început construcţia unui paraclis cu hramul ,,Sfântul Serafim din Sarov”. Acolo a locuit, pentru o vreme, ca un pustnic, în condiţii modeste, căci dorea foarte mult viaţa pustnicească.
În anul 2002 arhimandritul Serafim s-a întors din nou pe meleagurile natale și s-a închinoviat la Mânăstirea Brazi, unde, timp de doi ani, a avut ascultarea de preot și duhovnic. Legat de această etapă a vieţii sale, trebuie amintit faptul că acestuia i-a revenit meritul ca, împreună cu maica stareţă, să găsească moaștele Sfântului Cuvios Teodosie, pe care el le-a spălat și le-a pus la loc de cinste. „Părintele arhitect”, asa cum l-au numit unii, a continuat cu ctitoriri și rectitoriri de biserici și mănăstiri din Vrancea, Soveja și Oancea. În anul 2009 a construit un cămin de bătrâni în comuna Câmpineanca, județul Vrancea.
La data de 3 martie 2012, simţindu-se în pragul trecerii la cele veșnice, părintele Serafim a cerut să fie schimnicit și a fost tuns în schima mare, la Mănăstirea Catrinari din judeţul Suceava, avându-l ca naș de schimnicie pe schimonahul Sava Teodorescu de la Mestecăniș. În același an, s-a reîntors la Mănăstirea Nicula, unde și-a petrecut bătrânețile în liniștea rugăciunii, aproape de Icoana Maicii Domnului, care atât de mult l-a ocrotit de-a lungul vieţii.
Foto credit: Darius Echim / mitropolia-clujului.ro
