Oamenii preocupați de cele spirituale au avut întotdeauna conștiința că au nevoie de un călăuzitor. Cărțile de înțelepciune ale Scripturii îi fericesc pe cei ce sunt călăuziți „căci dacă unul cade, îl scoală tovarășul lui” (Ecclesiastul 4, 10).
Îl auzim și pe Solomon grăind: „Fiul meu, păzește spusele mele și îndrumările mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viață și orânduielile mele ca lumina ochilor tăi” (Pilde 7, 1-2).
Ascultarea este unul dintre cele trei voturi monahale, alături de feciorie şi sărăcie. Ascultând îndrumările duhovnicilor, îndrumările bătrânilor, înaintezi din punct de vedere spiritual. Căci cu ajutorul ascultării, fecioriei și sărăciei, biruiești iubirea de mărire, iubirea de plăcere și iubirea de avere. De fapt, ascultând, implicit, le biruiești și pe celelalte două: iubirea de plăcere și iubirea de avere.
Rolul duhovnicilor este mare în această luptă duhovnicească. Pe bună dreptate, părintele Arsenie Papacioc repeta o apoftegmă: dacă tinerețea ar ști și dacă bătrânețea ar putea. Cât ești tânăr, nu știi, iar când ai îmbătrânit, nu mai poți. Soluția? Tânăr fiind să te folosești de sfaturile bătrânilor și să realizezi lucruri frumoase.
Faptul că, în lumea noastră ce se secularizează, multora li se pare că n-au nevoie de duhovnic, nici de Biserică, ne face să ne aducem aminte de o întâmplare imaginară, ce s-a petrecut undeva, într-o altfel de lume.
Cetățenii tineri, ai unei țări cu rege tânăr, l-au sfătuit pe acesta ca bătrânii, care erau o „povară” pentru stat, să fie exilați. Zis și făcut! Un om tânăr însă, ținea mult la bătrânul său tată și l-a ascuns într-un loc tainic.
Regele din țara vecină, auzind ce nelegiuire au făcut vecinii săi, le-a transmis un mesaj: să-mi restituiți frânghia de nisip pe care am împrumutat-o părinților voștri că, dacă nu, voi veni cu război asupra voastră! Mare fierbere s-a declanșat printre tinerii țării care-și izgoniră bătrânii. Nimeni n-auzise de o frânghie de nisip.
Tânărul care-și ascunsese tatăl s-a dus pe furiș la acesta și i-a relatat tot necazul. Iar bătrânul înțelept i-a zis: spuneți-i regelui din țara vecină să vă dea el un capăt de frânghie de nisip, după care, având-o model, o să-i confecționați toată frânghia.
Rezultatul? Regele vecin a zis: trebuie să mai fi rămas la voi un bătrân! Înțelepciunea bătrânului i-a scăpat de război, iar ei și-au rechemat toți bătrânii acasă. E limpede că avem nevoie de bătrâni, de duhovnici, de povățuitori, care să ne conducă pe calea cea bună.
Literatura duhovnicească e plină de asemenea exemple. Avva Antonie ne spune că „ascultarea împreună cu înfrânarea îmblânzesc fiarele sălbatice”[1]. Este relatat despre Ioan Kolovos că a mers la un bătrân tebait, la Schit. „Bătrânul a luat un lemn uscat și l-a plantat. Apoi i-a zis: În fiecare zi să-l uzi cu o cană de apă până când face rod. Și apa era departe de el, încât trebuia să plece seara și să se întoarcă dimineața. După trei ani, lemnul a dat lăstari și a făcut rod. Și luând bătrânul rodul acela, l-a dus în biserică, zicând fraților: Luați și mâncați rodul ascultării”[2].
Este evidentă nevoie de povățuitori și de ascultare. Ascultarea absolută a făcut-o Domnul Iisus Hristos, Noul Adam, pentru că vechiul Adam făcuse neascultare: „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea Unuia se vor face drepți cei mulți” (Romani 5, 19).
Nu numai călugării sunt chemați să respecte cele trei voturi, ci într-o oarecare măsură noi toți. Cel ce ascultă, implicit, împlinește și celelalte voturi. Prin votul sărăciei I se oferă lui Dumnezeu bunurile materiale, prin votul curăției I se oferă lui Dumnezeu trupul, dar prin votul ascultării I se oferă voința și judecata proprie, I se oferă ființa întreagă.
Omul mileniului trei este un om „rebel”. Ascultarea nu-i vine bine la socoteală. Iar când își dă seama cât de importantă este, de multe ori, e prea târziu. Cei ce au o mică preocupare spirituală vor înțelege totuși că este necesară îndrumarea duhovnicească și prezența duhovnicului.
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
[1] Despre ascultare, Patericul Mare, Editura Bizantină, București, 2015, p. 689.
[2] Ibidem, p. 685.
