Mitropolitul
Nicolae Colan

A vazut lumina zilei la 28 noiembrie 1893, in localitatea Arpatac (azi Araci), jud. Covasna, dintr-o familie numeroasa si modesta de tarani evlaviosi. A facut scoala primara de sase clase in satul natal, iar cea secundara a inceput-o la Colegiul maghiar „Székely Miko” din Sfantu Gheorghe (1906-1907) si a continuat-o la Liceul Ortodox „Andrei Saguna” din Brasov (1907-1914), cu bacalaureat (in iunie 1914). Dupa terminarea liceului a urmat primii doi ani ai Seminarului pedagogic-teologic „Andreian” din Sibiu (1914-1916) Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial (1916), tanarul Nicolae Colan, impreuna cu alti intelectuali romani din Transilvania (intre care Andrei Otetea si Stroia Dumitru) au trecut Carpatii (in septembrie 1916) si s-au stabilit la Bucuresti.

Dandu-se decret de evacuare a capitalei, tinerii amintiti s-au retras in Moldova, la Roman (in toamna anului 1916), unde au petrecut si iarna grea a anului 1917. Aici Nicolae Colan si-a asigurat existenta dand meditatii unor elevi de liceu. Dupa maretul act de la 1 Decembrie 1918, „pribegii” transilvaneni s-au reintors acasa.
Ajunsi in Patria-Mama, studentii Nicolae Colan si Andrei Otetea si-au continuat atat studiile teologice, cat si pe cele filologice. Astfel ca, la 19 aprilie 1919, studentul Nicolae Colan a obtinut cu rezultate alese „Absolutoriul” la Seminarul (Academia „Andreiana” din Sibiu), iar mai tarziu, licenta la Facultatea de Teologie din Bucuresti, cu teza inedita: Stilul lui Dimitrie Cantemir in scrierile lui romanesti.
Reintors in tara, a fost numit secretar arhiepiscopesc la Sibiu (1921-1922), trecut apoi, in 1922, profesor provizoriu la catedra de Studiul Noului Testament de la Academia teologica „Andreiana”, unde a fost definitivat in 1924. Din 1928 functioneaza si ca rector al aceluiasi Institut pana la intrarea sa in episcopat (1936).
In 1934 a intrat in cler, iar in urmatorul an (1935) a fost hirotesit protoiereu. Prin trecerea la cele vesnice a vrednicului episcop Nicolae Ivan (1921-1936), scaunul de la Cluj a ramas vacant. In locul acestuia, la 29 aprilie 1936, Colegiul Electoral Bisericesc din Bucuresti l-a ales cu mare insufletire pe protoiereul rector Nicolae Colan din Sibiu, ca episcop al Eparhiei Clujului. Hirotonit intru arhiereu la 31 mai 1936 in catedrala mitropolitana din Sibiu, a fost instalat la Cluj la 29 iunie acelasi an (1936).
In urma nedreptului Dictat de la Viena din august 1940, episcopul Nicolae Colan a fost singurul ierarh ortodox care „a ramas in teritoriul vremelnic ocupat”, carmuind duhovniceste pe credinciosii sai din Eparhiile Maramuresului, Oradiei si Sibiului. Mai mult, episcopul Nicolae Colan a reusit sa impleteasca „firele bunei intelegeri, pacii si prieteniei cu cei de alt neam si de alta confesiune, lasand amintiri de neuitat si castigand simpatii trainice pentru Biserica noastra”.
A indrumat activitatea Academiei teologice de la Cluj (din lipsa de personal didactic, insusi episcopul preda cursuri de Noul Testament), a sustinut activitatea Tipografiei eparhiale si a infiintat un liceu mixt ortodox la Cluj (1994-1945), care in toamna anului 1945 s-a bifurcat in Liceul ortodox de baieti „Mitropolitul Simion Stefan” si Liceul ortodox de fete „Doamna Stanca”; dupa desfiintarea Institutului Teologic Ortodox din Cluj (in 1952) a depus eforturi considerabile pentru infiintarea Scolii de cantareti bisericesti, devenita mai tarziu si Seminar Teologic Ortodox.
In 1938-1939 a fost ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor.
Pretuit indeobste „ca om de carte”, episcopul Nicolae Colan a fost ales in 1938 membru de onoare al Academiei Romane, iar in 1943 membru activ, in locul marelui diplomat Nicolae Titulescu. Discursul de receptie al Episcopului Nicolae Colan: Biserica neamului si unitatea limbii romanesti, rostit abia in 1945, a fost apreciat in „termeni optimi” de fostul sau profesor, academicianul Dr. Silviu Dragomir.
Dupa o rodnica pastorire de peste doua decenii, plina de tact si intelepciune, episcopul Nicolae Colan (1936-1957) al Vadului, Feleacului si Clujului a fost ales mitropolit al Ardealului (1957-1967).
Pentru merite deosebite pe teren cultural si bisericesc, a fost numit membru de onoare in diferite asociatii culturale si distins cu anumite decoratii: Ordinul Sfantului Mormant, in gradul de cavaler (1925), Coroana Romaniei, in gradul de mare ofiter (1936), Vulturul Romaniei, in gradul de cavaler (1937), Polonia Restituta, in gradul de mare cruce (1938), meritul cultural pentru Biserica, in gradul de ofiter (1942) s. a.
A adormit in Domnul la 15 aprilie 1967, dupa o aleasa arhierie de peste 30 de ani, fiind asezat spre odihna vesnica langa biserica din Rasinari (jud. Sibiu) .