În duminica a 24-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului Maramureșului și Sălajului a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
După citirea pericopei evanghelice, care relatează despre minunea săvârșită de Mântuitotul Hristos prin învierea fiicei lui Iair, Înaltpreasfinția Sa le-a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură intitulat Dragostea e mai puternică decât moartea. Părintele Mitropolit i-a îndemnat să se îngrijească de mormintele înaintașilor lor dar mai ales să se roage pentru cei adormiți.
Nu numai noi care ne dăm seama ce importanță spirituală au mormintele, nu numai noi subliniem lucrul acesta, dar, iată, vă citesc două strofe dintr-un cântec al formației Talisman, cântec pe care l-ați auzit și dumneavoastră de atâtea ori, intitulat Suflete dragi, cântecul se referă la mormintele de care nimeni nu mai are grijă: Vezi o stea căzătoare/ Se-aprinde-n muritori și-apoi dispare/ Suflete dragi, vă duceți rând pe rând/ Ne părăsiti și vă uităm curând, prea curând… Părinți ce nu-i mai ții minte/ Și lași să crească iarba pe morminte/ Suflete dragi, vă duceți rând pe rând/ Ne părăsiți și vă uităm curând, prea curând…
Noi cei care ne punem problema, nu numai că aranjăm mormintele, punem flori pe ele, punem lumânări dar ne și rugăm pentru cei morți. Credem în puterea rugăciunilor pentru cei morți, facem parastase la soroacele rânduite și oridecâte ori ne spune sufletul că ne este dor de cei dragi, ne rugăm pentru ei.
Iar la întrebarea: este întemeiată pe Sfânta Scriptură această rugăciune pentru cei morți? Eu le răspund că da. Citim în a doua Carte a Macabeilor în capitolul 12: Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor! Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat.
La finalul Sfintei Liturghii Înaltpreasfințitul Andrei a ofociat slujba de parastas pentru vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Heineanu, la împlinirea a 24 de ani de la trecerea sa în veșnicie.
Înaltpreasfințitul Andrei a primit harul preoției, în anul 1978, prin mâinile Arhiepiscopului Teofil.
Ne aducem aminte de Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului și părintele nostru care pleca în eternitate pe 3 noiembrie 1992. A avut o viață frumoasă cu bucurii, necazuri și încercări. E greu de prins într-o frază o viață de om care a mărturisit credința pe care a avut-o. Dar la două lucruri trebuie să ne oprim: a fost un mare rugător și un om foarte milostiv. O sumedenie de văduve și de necăjite, de bătrâni și de orfani primeau ceea ce numeau ei pensie de la Episcopul Teofil. Își împărțea tot salariul.
După datină, s-a vizitat și cripta ierarhilor aflată în incinta Muzeului Mitropoliei Clujului, la demisolul Catdralei, acolo unde se află și mormântul ierarhului pomenit iar credincioșii au fost serviți cu colac și vin.
Episcopul Teofil, 83 ani de viață, 43 ani de arhierie
IPS Teofil Herineanu
Eu nu sunt o energie politică-administrativă. Eu am o preferinţă pentru rugăciune, pietate şi meditaţie. Vreau ca preoţimea eparhiei mele să înveţe a se ruga. Eu doresc pace între toţi preoţii şi popor. Permanent sunt pe teren, unde prin rugăciune şi redeşteptarea la o nouă viaţă mistică creştină a preoţilor şi a poporului să putem regenera naţiunea. Mă mulţumesc să văd episcopia plină de credincioşi din toate clasele sociale venind şi urmându-mi pilda în a se ruga.
Autocaracterizarea și-a făcut-o însuși Arhiepiscopul Teofil, unul dintre cei mai longevivi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Ca ierarh al Bisericii a acoperit întreaga perioadă comunistă (devine episcop în 1949, trecând la cele veşnice în 1992), iar existenţa sa pământeană a fost marcată, mai mult ca la alţi episcopi din acea vreme, de frământările unor timpuri grele pentru Biserică.
Cu toate acestea, în pofida multelor „defecte“ pe care şi le sublinia din smerenie, ÎPS Teofil s-a dovedit în timp un învingător. Victoria sa este una a rugăciunii, răbdării şi a jertfei de sine.
Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu s-a născut la 11 noiembrie 1909, în localitatea Arcalia din județul Bistrița-Năsăud. Copilăria şi şcoala primară îi sunt legate de satul natal şi de împrejurimile acestuia, terminând clasele I-IV în localitatea Lemniu, azi in judeţul Sălaj.
Între anii 1920-1928 urmează studiile secundare la Liceele Andrei Mureşanu din Dej si George Bariţiu din Cluj , pentru ca mai târziu între anii 1928–1932 să urmeze studiile superioare la Academia Teologica Unită din Gherla-Cluj (trei ani) si mai apoi la Facultatea de Teologie catolică din Paris (un an).
Anii 1931–1949 îi petrece ca preot celib în parohiile Ceaba, Babuţ si Panticeu din judeţul Cluj.
În anul 1948, la 8 iunie 1949 a fost ales episcop al Romanului si Huşilor fiind călugărit la mănăstirea Cetăţuia în data de 29 iunie 1949. Deoarece cu câteva luni înainte de numirea sa în scaunul episcopal, fosta Episcopie a Huşilor fusese contopită cu aceea a Romanului, Episcopul Teofil Herineanu se va intitula al Romanului şi al Huşilor, fiind deci cel dintâi episcop în scaunul de la Roman cu această titulatură. Ceremonia înscăunării Episcopului Teofil la Roman a avut loc la 28 august 1949, în prezenţa Patriarhului Justinian Marina. La Roman a păstorit timp de opt ani si jumătate, cu rezultate alese, îndeosebi pe târam misionar-pastoral.
Prin ridicarea Episcopului Nicolae Colan în treapta de mitropolit al Ardealului, scaunul eparhial de la Cluj a rămas vacant. În acest scaun a fost ales, la 19 decembrie 1957, Episcopul reîntors la Biserica mamă – Teofil Herineanu – fiind înscăunat trei zile mai târziu la 22 decembrie în acelaşi an. Odată cu ridicare Episcopiei Clujului la rangul de Arhiepiscopie, în 11 iunie 1973, Sfântul Sinod a oferit ierarhului Teofil titlul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, înscăunându-l în noua treaptă administrativă la 9 septembrie 1973. Festivităţile prilejuite de ridicarea Eparhiei Vadului, Feleacului si Clujului la rang de arhiepiscopie au avut loc in Catedrala Ortodoxă din Cluj.
Teofil Herineanu a trecut la cele veșnice în 3 noiembrie 1992 și a fost înmormântat în cripta aflată în subsolul Catedralei din Cluj-Napoca. A rămas în amintirea clericilor și credincioșilor clujeni ca un ierarh iubitor, care și-a dedicat viața rugăciunii și ajutorării semenilor.
Ca întâistătător al celor doua eparhii, a fost preocupat atât de probleme administrativ-gospodăreşti, cât şi de restaurarea monumentelor de artă bisericească, de ridicarea, restaurarea şi pictarea unor biserici şi a unor noi clădiri pentru cele două centre eparhiale şi Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. Arhiepiscopul Teofil s-a preocupat permanent de ridicarea culturală şi teologică a preoţimii din eparhia sa, pentru a fi in pas cu cerinţele vremii, de a fi preoţi vrednici în parohiile încredinţate lor spre păstorire.
