Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit în Sfânta și Marea Joi, 17 aprilie 2025, împreună cu ierarhii membri ai Sfântului Sinod, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale din București. Potrivit rânduielii liturgice din această zi, în cadrul slujbei a fost sfințit, pentru a 23-a oară în istoria Bisericii Ortodoxe Române autocefale, Sfântul și Marele Mir. În 2025 se împlinesc 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre de către Patriarhia Ecumenică, petrecută la 25 aprilie 1885, şi 100 de ani de la ridicarea acesteia la rang de Patriarhie.
La momentul solemn, alături de ierarhii membri ai Sfântului Sinod, a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Pregătirea Marelui Mir a avut loc în primele trei zile ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri. În Lunea Mare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat, la Mănăstirea „Duminica Sfinților Români” din București, spațiul destinat pregătirii Marelui Mir, denumit Mirostirion, precum și vasele și materiile prime folosite în procesul de preparare. În următoarele două zile, în Mirostirion au avut loc amestecarea și fierberea ingredientelor: ulei de măsline, vin natural și multe plante și aromate. În acest răstimp, Episcopii-vicari patriarhali, precum și numeroși preoți și diaconi, au săvârșit rânduiala pregătirii Marelui Mir, fiind citite în permanență textele evanghelice rânduite. În Sfânta și Marea Marți a avut loc prepararea decoctului de plante și vin alb, iar în Miercurea Mare au fost adăugate în decoct ultimele ingrediente, acesta amestecându-se cu uleiul de măsline de o înaltă calitate și adăugându-se, în continuare, numeroase materii aromatice. În seara zilei de miercuri, Marele Mir a fost transferat în cele 12 noi amfore de argint de câte 25 de litri fiecare și transportat la Catedrala Patriarhală din București, fiind așezate în dimineața zilei de joi la Altarul de vară al lăcașului de închinare.
În cadrul Sfintei Liturghii din Sfânta și Marea Joi, după Vohodul cu Sfânta Evanghelie, citirea paremiilor și cântarea troparului și condacului Cincizecimii, au fost rostite două rugăciuni pregătitoare, de punere-înainte a Marelui Mir. După sfințirea Darurilor Euharistice, vasele cu Marele Mir au fost descoperite, iar Părintele Patriarh Daniel a rostit în continuare rugăciunile de sfințire a acestuia.
„În Cina cea de Taină este celebrată cu anticipație taina morții și Învierii lui Hristos”
În timpul Sfintei Liturghii, după citirea pasajului evanghelic rânduit, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat momentele semnificative din viața Mântuitorului pomenite în Sfânta și Marea Joi și a vorbit despre evenimentul central comemorat în această zi, anume instituirea Sfintei Euharistii: „În această zi, spune Sinaxarul zilei, facem pomenirea a patru evenimente mari: spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Iisus Hristos, Cina cea de Taină sau încredințarea Sfintelor Taine, rugăciunea din Ghetsimani cea mai presus de fire și trădarea lui Iuda. Așadar, facem pomenirea acestor patru evenimente potrivit Sfintelor Evanghelii, pentru că textul pe care tocmai l-am ascultat a fost luat din toate cele patru Evanghelii. În mod deosebit, reținem o învățătură specială privind spălarea picioarelor ucenicilor înainte de instituirea Cinei celei de Taină. Această lucrare sfântă, Cina Mistică, a săvârșit-o Domnul în seara de Joi spre Vineri, adică înainte de Pătimirile, răstignirea, moartea Sa pe Cruce și Învierea Sa din morți. Sfânta și Marea Joi ne aduce aminte de această lucrare centrală pentru viața Bisericii, anume Sfânta Euharistie. Prin aceasta, noi înțelegem că Domnul Iisus Hristos a instituit ceva nou în timpul Paștilor iudaice. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, după ce a prăznuit Paștile Vechiului Testament, Iisus a instituit Paștile noi, creștine, făcând ceva cu totul nemaiîntâlnit. Paștile vechi aduceau aminte de trecerea poporului evreu de la robie la libertate, adică erau pomenirea ieșirii poporului evreu din robia Egiptului, trecerea lui prin Marea Roșie și sosirea lui în pământul făgăduinței, în Canaan. Acum, însă, Domnul Iisus Hristos, după ce a împlinit ceea ce prevedea Vechiul Testament ca să nu fie considerat un călcător de Lege, a instituit Paștile cele noi. Paștele iudaic conținea o ceremonie de binecuvântare care avea loc seara în familiile de evrei. Se aducea mulțumire lui Dumnezeu pentru roadele pământului, apoi pentru eliberarea din Egipt, iar a treia binecuvântare și rugăciune invoca venirea lui Mesia. Acum, însă, Domnul Iisus Hristos dă un conținut nou acestor binecuvântări care se făceau într-o familie de evrei. În ceremoniile respective se folosea pâinea, care era binecuvântată printr-o rugăciune specială, iar în partea a doua, cupa sau paharul de vin, asupra căruia se rostea o altă rugăciune de binecuvântare. Însă Domnul Iisus Hristos identifică pâinea cu Trupul Său și vinul cu Sângele Său, zicând: «Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor» și «Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor». În Cina cea de Taină este celebrată cu anticipație taina morții și Învierii lui Hristos. Niciodată un evreu, când rostea aceste binecuvântări la Paștile iudaice, nu a identificat pâinea cu trupul său. Aceasta este noutatea radicală pe care o introduce Domnul Iisus Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel, făcând o legătură între Hristos Cel jertfit la sărbătoarea Paștilor evreilor și Jertfa Lui Euharistică de la Cina cea de Taină, a zis: «Paştile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi» (1 Corinteni 5, 7). Așadar, Hristos este conținutul Paștelui creștin. De aceea, nu e vorba doar de o ceremonie, ci de Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Care, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, S-a făcut Om. Paștele este Hristos Însuși, Care era prefigurat în Vechiul Testament prin mielul pascal”.
Sfânta Euharistie, centrul vieții spirituale a Bisericii
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre specificul euharistic al Liturghiei din Joia Mare și despre discursul euharistic al Domnului regăsit numai în Evanghelia după Ioan: „Această Sfântă Taină a Euharistiei, care în limba greacă înseamnă mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toată existența, se săvârșește în mod deosebit în Sfânta și Marea Joi, aceasta fiind ziua instituirii ei. De aceea, pe lângă Agnețul scos, care simbolizează Mielul lui Dumnezeu, se scoate încă unul pentru Euharistia permanentă care se oferă copiilor imediat după botez și mirungere, dar și bolnavilor, în caz de necesitate. Astăzi se scoate Agnețul respectiv, se îmbibă în vin, iar marți, după Paști, se usucă și se împarte în bucățele mici pentru a fi folosit în caz de necesitate. Acest Agneț uscat și fărâmițat stă permanent pe Masa Sfântului Altar într-un chivot. Astfel, avem aici permanent prezentă Sfânta Euharistie. Ea este centrul vieții spirituale a Bisericii pentru că Însuși Hristos Domnul este prezent în Sfânta Euharistie. Cei trei evangheliști sinoptici, Matei, Marcu și Luca, vorbesc despre instituirea Sfintei Euharistii. În mod surprinzător, Evanghelia după Ioan vorbește despre spălarea picioarelor ucenicilor înainte de Cina cea de Taină, dar nu mai repetă cuvintele instituirii din cele trei Evanghelii precedente pentru că ele erau bine cunoscute. Sfântul Evanghelist Ioan a considerat că nu mai este necesar să repete ceea ce au spus ceilalți evangheliști, dar ceilalți doar au relatat cum Iisus a instituit Cina cea de Taină. Spre deosebire de cei trei, în capitolul 6 al Evangheliei sale, Sfântul Ioan ne arată care este înțelesul adânc sau teologia Sfintei Euharistii. Când Domnul Iisus vorbește, în Evanghelia după Ioan, despre Pâinea coborâtă din cer și dăruită lumii spre viața veșnică, El vorbește despre înțelesul cel mai adânc al Sfintei Euharistii, zicând: «Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine, și Eu întru el» (Ioan 6, 54, 56). Dacă cei trei evangheliști sinoptici spun doar că Trupul și Sângele Domnului se dăruiesc spre iertarea păcatelor, Evanghelia după Ioan arată că Euharistia este arvuna vieții veșnice. Vedem că, deși noi ne împărtășim cu ceva, ne unim cu Cineva, cu Persoana Domnului nostru Iisus Hristos, Izvorul vieții veșnice”.
Sfântul și Marele Mir se sfințește în ziua instituirii Sfintei Euharistii
În încheierea cuvântului său, Patriarhul României a vorbit despre legătura dintre Sfânta Euharistie și Sfântul și Marele Mir: „Sfânta Euharistie este taina iubirii smerite și jertfelnice a lui Hristos, a morții și Învierii Sale pentru a birui păcatul neascultării omului față de Dumnezeu prin smerita ascultare și pentru a dărui lumii viață cerească veșnică, prin Învierea Sa. Sfântul și Marele Mir are început în mirul de mare preț pe care Maria, sora lui Lazăr, l-a vărsat pe capul și picioarele lui Iisus ca semn de recunoștință pentru învierea fratelui ei. Domnul Iisus Hristos spune că Maria a făcut acest gest de prețuire pentru îngroparea Sa. De aceea Sfântul și Marele Mir se sfințește în aceeași zi cu Sfânta Euharistie, în Sfânta și Marea Joi. Cele două simbolizează iubirea jertfelnică, smerită și milostivă a lui Hristos. Sfântul și Marele Mir se folosește mai ales pentru mirungerea celor botezați în taina morții și Învierii lui Hristos. De asemenea, cu Sfântul și Marele Mir se sfințește Sfânta Masă din Altarul unei biserici ortodoxe, deoarece aceasta este simbolul mormântului și Învierii lui Hristos, dar și locul unde se sfințește și se păstrează Sfânta Euharistie. În acest loc se află și Antimisul, o icoană de pânză pe care este imprimată scena pogorârii de pe Cruce sau a punerii în mormânt a Mântuitorului, care este sfințit tot cu Sfântul și Marele Mir. De asemenea, cu acesta se sfințesc bisericile, dar se ung și moaștele sfinților, înainte de a fi puse în raclă”.
Recunoștință pentru binefăcători
La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Patriarhul României a adresat cuvinte de recunoștință instituțiilor și persoanelor care au sprijinit confecționarea amforelor de argint sau achiziționarea ingredientelor pentru prepararea Marelui Mir. Preafericirea Sa a mulțumit: Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, care au oferit ulei de măsline de o înaltă calitate; Nataliei Elena Intotero, ministrul culturii, care a ajutat la confecționarea amforelor pentru Sfântul și Marele Mir și care a susținut și alte lucrări misionare ale Bisericii; lui Valentin Săftoiu, Cristi Stancu, Laurenţiu Huja, Bogdan Zăbavă, Mihăiţă Atitienei și Cristian Anton, pentru sprijinul acordat Bisericii.
Răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.
După sfințirea din Sfânta și Marea Joi, Sfântul și Marele Mir a fost transferat în 44 de amfore mici, de argint, de câte 5 litri fiecare, care au fost dăruite tuturor eparhiilor din Patriarhia Română.
Mai multe fotografii AICI
Sursa: Ziarul Lumina / Diac. Emilian Apostolescu, Diac. Vasile Robert Nechifor și Basilica.ro / Sorin Ionițe
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu; Ziarul Lumina / Luigi Ivanciu, Mihnea Păduraru; Episcopia Maramureșului și Sătmarului / Arhid. Vasile Pop
