Sute de credincioși clujeni au luat parte în Joia Mare la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în catedrala mitropolitană. Slujba a început la ora 8:00 și a fost una specială, pentru că a amintit de Cina cea de Taină, când Mântuitorul Iisus Hristos a instituit Sfânta Euharistie. În cadrul Liturghiei, Înaltpreasfințitul Andrei a sfințit Paștile, pe care credincioșii clujeni le vor putea primi în noaptea de Înviere. Totodată, în cadrul Proscomidiei, s-a scos un Agneţ special din care se pregătește Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea bolnavilor şi a pruncilor nou-botezaţi, în timpul întregului an.
După citirea Evangheliei, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a ținut un cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre însemnatatea zilei și despre importanța participării credinciosilor la Sfânta Liturghie.
O rânduială specifică Sfintei și Marii Joi este spălarea picioarelor, ceremonial oficiat în mănăstiri și în catedrale. Astfel, starețul mănăstirii sau ierarhul spală picioarele celor aflați mai jos în ierarhie, reluând astfel momentul spălării picioarelor apostolilor de către Mântuitorul Iisus Hristos, la Cina cea de Taină.
La finalul Liturghiei din catedrala mitropolitană din Cluj-Naspoca, Înaltpreasfințitul Andrei, încins cu un ştergar, a spălat picioarele a doisprezece preoți și diaconi, în fața Sfântului Altar, urmând astfel exemplul Mântuitorului Hristos, care, înainte de Cina cea de Taină, în smerenia-I desăvârşită, a spălat picioarele ucenicilor. Acest ritual este o pildă de dragoste și un îndemn dumnezeiesc la smerenie și iubirea aproapelui.
La vechii evrei, contemporani cu Mântuitorul Iisus Hristos, exista un obicei în care gazda oferea musafirilor veniți de la drum lung și obositor prin pustiul Țării Sfinte apă caldă pentru spălarea picioarelor de praf și alinarea durerilor sau a rănilor provocate de o așa călătorie anevoioasă. Primii creștini au preluat obiceiul spălării picioarelor pelerinilor, act prin care se adâncește smerenia. Ritualul se practică și astăzi, mai ales în mănăstiri, ca un gest de reînnoire a ceea ce a făcut Mântuitorul înainte de Cina cea de Taină.
