Când rostim numele Mănăstirii Rohia, nostalgic mergem pe firul gândului în urmă cu ani şi realizăm rostul providenţial pe care l-a avut şi-l are această lavră, pentru viaţa spirituală a Maramureşului şi Sătmarului. Şi nu numai a Maramureşului şi Sătmarului, ci a întregii regiuni de nord a Transilvaniei.
Gândurile acestea ni le provoacă aniversarea a 25 de ani de când era hirotonit ca episcop Preasfinţitul Justin al Maramureşului şi Sătmarului, pe atunci arhiereu vicar, fiu al Rohiei şi înrădăcinat în tradiţiile unui loc binecuvântat de misiunea şi grija Înaltpreasfinţitului Justinian Chira şi a eruditului monah Nicolae de la Rohia.
Era duminica Sfintei Maria Egipteanca, o zi frumoasă şi luminoasă din Postul Mare, iar în fruntea soborului era vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală, secondat de ierarhii: Bartolomeu al Vadului, Feleacului și Clujului, Justinian al Maramureşului şi Sătmarului, Andrei al Alba Iuliei, Calinic al Argeşului, Ioan al Oradiei şi Bihorului şi Emilian al Caransebeşului. Slujba s-a oficiat în altarul de vară al Mânăstirii Rohia în prezenţa unui public numeros de credincioşi râvnitori de pe toate plaiurile Maramureşului.
Preasfinţitul Justin, care va ajunge în 2016, după plecarea în eternitate a Arhiepiscopului Justinian, episcopul Maramureşului şi Sătmarului, era legat cu toată fiinţa de Mănăstirea Rohia şi de străvechile plaiuri maramureşene.
Se născuse în tradiţionalul sat Rozavlea, de pe Valea Izei, aducea cu el moştenirea acelor locuri binecuvântate, şi a intrat de tânăr în Mănăstirea Rohia, fiind ucenicul fidel al stareţului Serafim, pe care-l va urma la stăreţie şi discipolul Arhiepiscopului Justinian întru cele ale spiritualităţii.
Cei din zonă eram obişnuiţi, când paşii ne duceau pe la mănăstire, să-l întâlnim pe acel tânăr nevoitor, entuziast şi harnic, care va lua în mână steagul bătăliei duhovniceşti, în demersurile spirituale şi edilitare ale mânăstirii.
Şi cum de la o vreme imaginile nostalgice ale trecutului ne mângâie inima, ne aducem aminte cu drag că, urmând Seminarul Teologic la Cluj, o vreme, ne-a sprijinit strana de la Parohia Turda Fabrici, unde pe atunci eram preot paroh.
Sporadic l-am întâlnit şi pe când era student la Sibiu şi-n nenumăratele vizite ce le făceam la Rohia, unde Părintele Serafim nevoitorul şi Părintele Nicolae eruditul îi erau în companie. Amintirile, care pot părea banale, îşi au importanţa lor. Aşa, de exemplu, într-o fotografie, pe când îl însoţeam pe Episcopul Emilian la Rohia, fiind preot la Alba Iulia, apare în grupul vieţuitorilor dimpreună cu Părinții Serafim şi Nicolae.
Arhiepiscopul Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, inspirat de sus, şi l-a ales ca şi colaborator direct. El îl hirotonise diacon şi preot, iar, în anul 1993, l-a ridicat la rangul de arhimandrit. Un an mai târziu, Sfântul Sinod, la propunerea sa, l-a ales Arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului cu titulatura de „Sigheteanul”.
Din dragoste faţă de Sfântul Ioan Botezătorul, al cărui nume îl purtase înainte de călugărie, şi faţă de Noul Testament, va face un doctorat sub îndrumarea Părintelui Profesor Stelian Tofană, cu genericul: „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul, între mărturie şi mesianism iudaic, în descrierea Evangheliilor şi a literaturii necreştine”.
Pe târâm pastoral şi edilitar, după ce în 17 aprilie 1994 ajunge arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului, va desfăşura o misiune de excepţie. Va bate Eparhia în lung şi-n lat, slujind Liturghii şi sfinţind biserici, învățând şi făcându-se tuturor toate ca pe nici unii să nu-i piardă.
Alături de Arhiepiscopul Justinian, transformă 100 de filii în parohii, înființează 30 de mănăstiri și schituri, înființează Liceul Teologic din Satu Mare, se implică în viața școlilor și, ce este foarte important, organizează la Baia Mare, în 2013 și 2014, Reuniunea Tinerilor Ortodocși, cu mare impact, care apoi au fost urmate de cele de la Cluj, București, Iași și Sibiu. Aceste întâlniri care adună tineri ortodocși din toată lumea și care au fost demarate la Baia Mare au o importanță maximă pentru această lume secularizată.
Pe tărâm edilitar, pune piatra de temelie la 75 de noi biserici, dar, de o importanță covârșitoare, este faptul că ridică la Rohia, unde a fost stareț, o biserică superbă în stil moldovenesc, iar la Baia Mare catedrala impozantă în cel mai neaoș stil bizantin.
Dacă e să amintim şi de implicarea în cultură a Preasfinţiei Sale, vom pomeni de editarea la Polirom a operei Părintelui Nicolae Steinhardt, în volume elegante, cele peste 40 de studii, multe articole, participări la simpozioane teologice şi întruniri internaţionale. Nu putem uita nici tipăriturile eparhiale şi, mai ales, revista oficială „Graiul Bisericii Noastre”.
Preasfinţitul Iustin a hirotonit peste 400 de preoţi, a sfinţit 70 de biserici noi, a resfinţit altele 125 restaurate şi l-a ajutat, cât a trăit, pe Arhiepiscopul Justinian în toate activităţile lui, ştiind că în ultima parte a vieţii puterile-i mai slăbiseră.
Acum, de când, pe 27 decembrie 2016, a ajuns titularul eparhiei, dinamica-i activitate îşi urmează cursul. Şi trebuie să menţionăm faptul că din iunie 2018 şi l-a asociat ca arhiereu vicar pe Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul. Lucrul acesta l-a făcut pentru a da vieţii pastorale încă un luptător.
Toate aceste lucruri, puţine din câte s-ar putea spune, ni le amintim acum, când se împlinesc 25 de ani de la hirotonia întru arhiereu a Preasfinţitului Justin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului. Ni le amintim şi-L rugăm pe Dumnezeu ca pe Preasfinţia Sa şi minunata Eparhie pe care o păstoreşte să le aibă în pază.
Oameni fiind, suntem şi sentimentali şi nu pot uita că satul în care Dumnezeu m-a chemat la viaţă este în eparhia Preasfinţiei Sale. Mă duc cu drag acasă şi în multe împrejurări, inclusiv la hramul Bisericii din sat sau a mănăstirii pe care am înjghebat-o acolo, Preasfinţitul Justin este o gazdă bună.
N-aş putea trece cu vederea nici faptul că atunci când, în calitatea de Mitropolit al locului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel m-a încredinţat să-i fac instalarea Preasfinţitului Justin la Baia Mare, am făcut-o cu mult drag. Şi mai adaug un lucru: atunci când se organiza noua Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a fost unul dintre cei ce şi-a dat toată contribuţia.
La ceas aniversar, gândindu-ne la „Maramureşul plai cu flori”, la Ţara Sătmarului, la Ţara Codrului, la Ţara Lăpuşului, la Ţara Oaşului şi la Ţara Chioarului, Îl rugăm pe Dumnezeu ca pe Păstorul acestor ţinuturi să-l ţină „întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului”.
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
