După citirea Pericopei Evanghelice Patriarhul Antiohiei a rostit un cuvânt în care a vorbit despre virtuţile Sfântului Apostol Andrei, din care redăm un fragment: „Sf. Ap. Andrei este un exemplu grăitor pentru fiecare dintre noi. Prin comportamentul pe care l-a avut, prin viaţa lui, spunea: „Când mă uit la Sfânta Cruce, demnitatea mea nu mai există, o arunc departe, pentru că Mântuitorul meu, iubindu-mă, n-a ţinut cont de demnitatea lui”. Andrei spune fiecăruia dintre noi: „Cel care merge pe calea lui Hristos, merge pe calea Golgotei. Dar la capătul căii Golgotei nu se găseşte întunericul mormintelor, ci lumina slavei. Cel care merge pe calea lui Hristos, nu se teme de greutatea urcării Golgotei cu crucea în spate, deoarece îl simte pe Domnul nostru Iisus Hristos care este cu el, şi nu-l lasă să cadă sub greutatea crucii, El Cel care şi-a dat viaţa din iubire pentru oameni, cu atât mai mult le va da ajutorul pe această cale grea”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit Patriarhului Antiohiei pentru vizită şi a vorbit şi despre Sfântul Apostol Andrei.
„Preafericirea Voastră, Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, mulţumim lui Dumnezeu că am săvârşit împreună liturghia în această Sfântă Catedrală având ca invitat de onoare pe Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Ioan al Antiohiei şi al Întregului Orient. Este o mare bucurie pentru noi ca să ne vedem faţă către faţă şi să slujim împreună Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi să ne împărtăşim din acelaşi potir cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Bucuria este mare mai ales pentru că nu am putut participa la întronizarea Preafericirii Voastre ca Patriarh al Antiohiei şi al Întregului Orient, dar acum aţi venit aici în această catedrală care a fost în 1658 sfinţită de Patriarhul Antiohiei Macarie al III-lea Zaim. În această catedrală au mai slujit mai mulţi patriarhi ai Antiohiei, dar acum Preafericirea Voastră ne-aţi făcut bucuria să venim să participaţi la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat care este Apostolul Românilor. El a predicat Evanghelia mai întâi la Ierusalim, apoi în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Asia Mică (Turcia de azi), în Sciţia Mică (Dobrogea de azi), în Sciţia Mare (teritoriul Ucrainei de azi) şi apoi în Grecia şi a murit martir în oraşul Patras unde se află acum Capul lui după ce a stat o vreme la Roma şi prin anii 1960 a fost restituit Bisericii Greciei.
Sfântul Apostol Andrei despre care aţi vorbit atât de frumos în predica Preafericirii Voastre, fapt pentru care vă mulţumim mult, a fost din Orientul apropiat, deci din părţile creştinătăţii din ţara dumneavoastră şi din ţările vecine, dar aşa cum am spus Antiohia Siriei a jucat un rol foarte important, deoarece Biserica a fost înfiinţată de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi acolo a fost un leagăn al creştinismului sirian care a luminat toată lumea prin şcolile teologice şi prin mulţime sfinţilor, sfinţi mari ierarhi, mari asceţi, mari melozi şi o mulţime de martiri, martiri până în zilele noastre. Aţi venit la noi în anul în care Patriarhia Română comemorează în mod solemn şi deosebit pe Sfinţii Martiri Brâncoveni care în 1714 au pătimit moarte de martir pentru că nu au voit să treacă de la creştinism la islam şi deci sunt martiri mărturisitori ai credinţei creştine. În aceste zile Preafericirea Voastră aţi vizitat unele dintre instituţiile şi mănăstirile noastre urmând ca în anii care vin, cel puţin odată la doi ani, să vă invităm pentru a continua vizita şi într-un sezon mai cald, nu unul rece, ca să vedeţi şi munţii noştri şi Marea neagră şi o mulţime de eparhii frumoase şi binecuvântate de Dumnezeu. Sfântul Apostol Andrei a fost deci Apostolul nostru al strămoşilor românilor, geto-dacilor şi romanilor, deoarece Dobrogea a fost romanizată înainte de Hristos şi el a predicat geto-daco-romanilor, dar şi grecilor care se aflau în cetăţile de pe malul Mării Negre.
Sfântul Apostol Andrei este foarte popular şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 1994, a hotărât să-l înscrie în calendar cu culoare roşie pentru că era ca un sfânt obişnuit scris cu culoare neagră. În 1996 Capul Sfântului Andrei a fost adus în România la Iaşi li la Galaţi. Anul următor, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a declarat ca fiind ocrotitorul sau patronul spiritual al României. În anul 2011 Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei a fost declarată sărbătoare naţională bisericească de către Sfântul Sinod, iar în anul 2012 prin Legea 147/23.07.2012 Parlamentul României, la cererea Patriarhiei, a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României să fie zi legală, nelucrătoare. Are o mare semnificaţie această zi, deoarece premerge Zilei Naţionale a României, 1 decembrie. Noi, Biserica, am luat-o înainte cu Sărbătoarea Naţională a Sfântului Apostol Andrei pentru a arăta că unitatea naţională a românilor are la bază credinţa creştină apostolică. Şi iată am slujit doi Patriarhi în două Biserici Apostolice şi aceasta este o bucurie foarte mare pe pământ şi în Ceruri.”
De asemenea, i-a dăruit Patriarhului Antiohiei şi al Întregului Orient, o icoană cu Sfântul Apostol Andrei, o medalie cu chipul Sfântului Apostol Andrei şi o scrisoare din partea Sfântului Sinod al Bisericii noastre şi un cec cu bani. Banii au fost strânşi în cadrul colectei organizate, în Patriarhia Romană, după sărbătoarea Învierii Domnului.
„Colecta noastră nu este mare, dar este un semn de iubire mare frăţească şi de ajutorare. Deci, avem scrisoarea şi un cec
de 500.000 euro. Este un semn de frăţietate şi de ajutorare concretă”, a spus Patriarhul României.
Racla cu un fragment din moaştele Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României care se află în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale a fost adusă şi aşezată spre închinare credincioşilor, în Catedrala Patriarhală.
Credincioşii prezenţi au primit, din partea Patriarhului României, iconiţe reprezentând pe Apostolul românilor.
Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat a fost originar din Betsaida (oraş de pe ţărmul vestic al lacului Ghenizaret – Galileea) şi a fost fratele lui Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona. A fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, iar la îndemnul învăţătorului său a mers împreună cu Ioan, fiul lui Zevedeu, să caute pe Acela despre care Înaintemergătorul spunea că este ‘Mielul lui Dumnezeu’.
sursa: www.basilica.ro
