Trupul neînsuflețit al Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian Chira a fost depus luni, 31 octombrie 2016, în jurul orei 14:00, în Catedrala Episcopală „Sf. Treime” din Baia Mare. Va rămâne aici până joi, 3 noiembrie, când va fi săvârșită Sfânta Liturghie și Slujba Înmormântării de către Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului.  Trupul Înaltpreasfințitului Justinian va fi dus pe urmă, în cortegiu, la Mănăstirea de metanie ,,Sfânta Ana” de la Rohia unde va fi și îngropat.

Î.P.S. Justinian a început luni ultimul drum pământean, care a pornit de la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Constantin Opriş” din Baia Mare, unde a decedat duminică, la ora 10,30, în salonul de terapie intensivă al secţiei Cardiologie, în urma unui infarct miocardic acut. După ce a fost înveşmântat ca ierarh, cu mitra pe cap şi celelalte însemne arhiereşti, a fost aşezat într-un sicriu cu geam transparent, pentru ca toţi cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu să îl poată vedea pentru ultima dată.

Înainte de a fi depus la Catedrala din Baia Mare, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost transportat, la orele amiezii, la Centrul Eparhial şi aşezat pe un catafalc, în curte. Toţi ostenitorii Centrului Eparhial, împreună cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, i-au adus un ultim omagiu. Alături de ei s-au aflat preoţi din municipiu şi din ţară, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, precum şi numeroşi credincioşi.

De asemenea, la Centrul Eparhial, a venit să se roage pentru sufletul ierarhului trecut la cele veşnice Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Înaltpreasfinţia Sa a oficiat, împreună cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Panihida Mică.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup coral al Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, dirijat de pr. prof. Andrei Baboşan.

Toţi ostenitorii Centrului Eparhial, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, au ieşit să îi aducă un ultim omagiu. Alături de ei, preoţi din municipiu şi de mai departe, preoţi care i-au slujit ca arhidiaconi de-a lungul anilor, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, credincioşi din oraş.
A fost ultima vizită, o vizită cu totul aparte, pe care Înaltul Ierarh al maramureşenilor şi sătmărenilor a făcut-o la reşedinţa sa, unde locuia de un sfert de veac şi de unde a diriguit cu măiestrie problemele nu uşoare ale Eparhiei. Locul de unde a pus pe picioare Episcopia Maramureşului, devenit azi cea mai respectată instituţie din Maramureş şi Sătmar. A devenit astfel, pentru că la temelia ei Î.P.S. Justinian a pus rugăciunea, multa rugăciune de zi şi de noapte, rugăciunea în genunchi, chiar şi la cei peste 90 de ani ai săi. Rugăciunea care a rodit pe toate planurile, care a ocrotit aceste meleaguri în ultimul sfert de veac. Mulţi o spun cu voce tare şi fără echivoc că rugăciunile Înaltpreasfinţitului Justinian au ferit judeţul de multe rele.
Aici, la Episcopie, unde a fost şi chilia sfinţită cu prezenţa sa, aici a fost adus pentru ultimul popas în mijlocul celor care i-au fost alături mulţi, foarte mulţi ani. Aici, unde a lucrat alături de omul său de suflet, care nu l-a dezamăgit niciodată, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul.

În cuvântul său, ÎPS Andrei a vorbit despre virtuţile care au împodobit personalitatea deosebită a Arhiepiscopului Justinian:

Iustinian Arhiepiscopul a fost voievodul spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii. Şi cum Dumnezeu rostuieşte toate lucrurile, având grijă ca să se petreacă perfect, tare îi plăcea Înaltpreasfinţitului Justinian să ne povestească că a fost chemat la viaţă într-o zi de Rusalii, când se oficia Sfânta Liturghie. Şi iată că şi plecarea lui a fost tot într-o zi de duminică în timp ce se oficia Sfânta Liturghie. E greu să rezumăm ce a însemnat Înaltpreasfinţitul Justinian, Arhiepiscopul nostru, pentru noi şi pentru toţi cei ce l-au cunoscut. Au fost multe virtuţile care l-au împodobit. Ctitor de lăcaşuri sfinte, şi-a pus sufletul pentru ctitoria de la Mănăstirea Rohia. A fost un păstor neobosit care a cercetat credincioşii din Eparhiei învăţând, mângâind, îmbărbătând. Pe lângă toate aceste virtuţi, şi multe altele, pe cea de „părinte” trebuie să o subliniem. A fost un părinte spiritual extraordinar. Şi ca părinte spiritual i-a primit pe toţi, oricum au fost ei: credincioşi şi mai puţin credincioşi, tineri şi bătrâni. I-a primit pe toţi în inima lui mare. Şi după ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. Avea o iubire care se revărsa în afară peste toţi şi peste toate. Şi după ce i-a primit pe toţi, după ce ne-a iubit pe toţi, s-a rugat pentru noi, pentru toţi. Şi apoi a purtat sarcinile spirituale ale tuturor. În momente de restrişte, de necaz, mulţi dintre credincioşii noştri au căpătat îmbărbătare, consolare, întărire prin cuvântul vlădicului Justinian. Inclusiv eu. Pentru că vlădicul Justinian a fost vlădicul tinereţilor mele.