În ziua de 30 noiembrie, credincioșii ortodocși din Mitropolia Clujului îl sărbătoresc onomastic pe cel care acum 5 ani venea la cârma scaunului mitropolitan al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, moștenitor al numelui primului Apostol și urmaș neobosit al exemplului dat de Ocrotitorul Românilor, este în conștiința tuturor un ierarh neobosit în toată activitatea pe care o presupune funcția de Arhipăstor al Eparhiei.
Nenumăratele proiecte sociale dedicate copiilor, tinerilor, vârstnicilor sau celor aflați în suferință, înființarea de mănăstiri, parohii și dezvoltarea învățământului teologic pe toate sectoarele de vârstă sunt dovezi de necontestat ale priceperii cu care Înaltpreasfinția Sa răspunde nevoilor tuturor credincioșilor pe care îi are în grijă.
Atenția pe care ierarhul o acordă zidirii sufletești a oamenilor se reflectă în prezența Înaltpreasfinției Sale în mijlocul comunităților din întreaga Eparhie, în întâlnirile duhovnicești, în programele catehetice pe care le desfășoară precum și în cărțile și publicațiile pe care le dedică întru totul creștinilor care acced la o viață frumoasă trăită în Hristos.
O viață în slujba lui Dumnezeu
Înaltpreasfințitul Părinte Andrei s-a născut la 24 ianuarie 1949, în satul Oarţa de Sus, judeţul Maramureş. A urmat studii teologice începând cu anul 1976 la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. După 9 ani a urmat cursuri de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti.
În 1990 a fost ales arhiereu-vicar în Episcopia de Alba Iulia, iar in iunie același an a devenit episcop titular. 8 ani mai tarziu a fost numit arhiepiscop, o data cu ridicarea episcopiei la rangul de Arhiepiscopie.
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului a fost ales de Sfântul Sinod pe 18 martie, anul 2011 și instalat de Buna-Vestire, pe 25 martie.
Arhitect și ctitor de suflete și de așezăminte pentru eternitate
Preasfințitul Vasile Someșanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului și Clujului:
Potrivit cunoaşterii duhovniceşti şi lucrării credinţei, fiecare om – şi mai ales cei botezaţi în numele Sfintei Treimi – vine şi trăieşte în lume pentru a înmulţi binele, încât la trecerea din lume să poată spune împreună cu Mântuitorul Hristos: „Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit”(Ioan 17,4).
Viaţa oricărui om petrecută în această lume este „ziua” în care este dat să sporim binele, aici, pe pământ, ascultând şi împlinind voia lui Dumnezeu, Care să fie mărit în toate faptele noastre. De aceea, spune inspirat de Sfântul Duh, Sfântul Apostol Pavel: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva faceţi, toate spre mărirea lui Dumnezeu să le faceţi!” (I Corinteni 10,31). Iar Sfântul Apostol Petru continuă: „Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu, dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească” (I Petru, 4,11).
Prin gândirea şi prin lucrarea sa, cel de-al şaselea arhiepiscop şi mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpresfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei a căutat şi s-a străduit mereu să înmulţească binele, pentru ca în toate să fie slăvit Dumnezeu.
Dăruit bogat de Dumnezeu cu inteligenţă, credinţă, voinţă puternică şi cu înţelepciune, cucereşte inima păstoriţilor săi şi a multor credincioşi care îl caută pentru a-i cere sfat şi ajutor.
Calităţile de „om al lui Dumnezeu” şi de „arhitect şi ctitor de suflete şi aşezăminte pentru eternitate” devin tot mai evidente, ca manifestare a unei harisme dăruite de Bunul Dumnezeu. Dacă înainte de anul 1990, vocaţia de „arhitect şi ctitor” de lăcaşuri sfinte nu putea fi împlinită după numirea sa ca și Episcop-Vicar și Chiriarh la Alba-Iulia iar apoi din 2011 ca Mitropolit la Cluj, lucrarea sa cunoaşte un mare avânt: cuvântul său rostit şi scris modelează sufletele credincioşilor şi însufleţeşte viaţa noilor instituţii înfiinţate.
Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, continuă lucrarea vrednicilor săi înaintaşi în scaunul chiriarhal, adăugând noi împliniri lucrării mărturisitoare a Bisericii Ortodoxe în vremurile pe care le trăim.
„Întru mulţi fericiţi ani, Stăpâne, cu sănătate şi ajutor de la Bunul Dumnezeu spre Binele Sfintei Noastre Biserici şi a Neamului Românesc!”
Neobosit și responsabil; cu blândețe, dar ferm; cu răbdare, dar soluționând; ancorat în realitate, dar cu viziune; permanent de strajă la temelia Bisericii și a neamului.
Așa îl caracterizează Arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarh al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.
Cu toții suntem mai mult sau mai puțin tributari trecutului. Astfel încât, parte din reperele noastre sunt adânc înfipte în realități trăite, care au lăsat în ființa fiecăruia trăsături adânci, adesea determinante, cu atât mai mult cu cât ele au corespondent în prezent, înțelegând că Proniatorul, adică Dumnezeu, nu face nimic la întâmplare!
Așa se face că azi, se reconfirmă aceste adevăruri prin cel ce conduce destinul Arhiepiscopiei și Mitropoliei Clujului – Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Cu rădăcini dinspre mamă la Geaca, județul Cluj, și cu prima experiență misionară de excepție în calitate de preot, la Turda-Fabrici, Părintele mitropolit Andrei, după un periplu impresionant în eparhia de Alba Iulia, și cu rezultate uluitoare, revine la Cluj, unde continuă cu aceeași râvnă lucrarea duhovnicească și administrativă, neobosit și responsabil; cu blândețe, dar ferm; cu răbdare, dar soluționând; ancorat în realitate, dar cu viziune; permanent de strajă la temelia Bisericii și a neamului.
Mi-l aduc aminte încă din adolescență, pe când locuiam în parohia Bălan, județul Harghita, părintele Ioan Andreicuț, adesea însoțindu-l pe Preasfințitul Emilian Birdaș al Alba Iuliei, căruia îi era vicar administrativ. I-am ascultat predica, una din lucrările duhovnicești care-l definesc, în multe împrejurări la Bălan, Izvorul Mureș și Toplița. Se distingea imediat în soborul preoților oriunde participa la hram sau sfințire de biserică. Mai târziu, ajungând seminarist la Cluj, episcopul Andrei își cerceta ucenicii, impresionând prin grija deosebită pentru cei ce urmau să devină slujitori ai altarului. La începutul anului II de Seminar, am participat la punerea pietrei de temelie a unei biserici noi la intrarea dinspre Cluj a orașului Aiud. Sfânta Liturghie s-a săvârșit în așa-zisa catedrală, după care s-a plecat în procesiune spre locul viitorului locaș de cult. S-a întâmplat, forțat de colegi, să citesc apostolul la Liturghia arhierească, ceea ce a făcut ca pe drum să fiu chemat alăturea de părintele episcop Andrei, care într-o formă delicată, proprie, mi-a zis: „Am auzit că vrei să te hirotonești”. Uimit, i-am răspuns: „Preasfinția voastră, hirotonia este prerogativa episcopului. Sigur! Da! Îmi doresc!” Așa se face că, în complicitate că părintele Ioan Cojan, starețul mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia și cu părintele Vasile Flueraș duhovnicul meu, în ajunul praznicului Bunei Vestiri din anul 1991, am fost tuns rasofor, în același timp când părintele Vasile Flueraș depunea voturile monahale, și apoi hirotonit diacon în Sâmbăta Paștilor din acel an, la șase aprilie. Aveam doar 19 ani. Cred că a riscat, însă pe mine m-a fericit. Pentru aceasta îi mulțumesc și acum cu lacrimi de recunoștință!
Acum, la pomenirea Sfântului Apostol Andrei Ocrotitorul României, nu-mi rămâne decât ca în nume personal și al tuturor mănăstirilor eparhiei și al viețuitorilor lor, cu smerită metanie, sărutând dreapta, să-i urez: Întru mulți ani stăpâne!
„Mă consider privilegiat că pot să-i fiu atât de aproape Înaltpreasfințitului Andrei”
Eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, Arhim. Teofil Roman
Personal îl cunosc pe Înaltpreasfințitul Părinte Andrei de foarte mulți ani, de pe vremea când încă era preot și vicar administrativ la Episcopia de Alba Iulia pe vremea aceea, am dat admitere la Seminar și în condițiile acestea l-am întâlnit, l-am cunoscut și țin minte că a avut un impact deosebit pentru sufletul meu de adolescent. După aceea l-am reîntâlnit în calitate de arhiereu în perioada Seminarului, imediat după revoluție, venea la Capela Seminarului din Cluj și slujea Sfânta Liturghie în mod deosebit dorea să se întâlnească cu elevii seminariști care țineau de Episcopia de Alba-Iulia. Tot așa îmi amintesc un asemenea moment de slujire în capela seminarului când auzindu-l cum rostea rugăciunile m-a înduioșat până la lacrimi. Avea un fel cu totul aparte de a sluji Liturghia pe care și l-a păstrat până astăzi și acum mă consider un privilegiat pentru faptul că de mai bine de 5 ani de zile slujesc foarte des cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei la Catedrala Mitropolitană.
Încă o dată mă consider un privilegiat și un dar pentru faptul că pot să-i fiu atât de aproape, să fiu insiprat de felul în care dânsul slujește și stă în fața Sfintei Mese, în fața lui Dumnezeu și în fața poporului”.
„Misiunea Înaltpreasfinției Sale este de a propovădui omul frumos”
Protos. Asist. Univ. Dr. Benedict Vesa, secretar eparhial
„La acest moment aniversar, aș vrea să subliniez două lucruri cu referire la personalitatea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.
Primul lucru este legat de contactul pe care l-am cu Înaltpreasfinția Sa în timpul Seminarului, dar mai ales al Facultății, și legătura care s-a dovedit evidentă între omul de la catedra din Catedrală și omul de la catedra din Facultate. Studenții și elevii seminariști participau cu toată inima, iar cuvântul pe care ni-l spunea la Catedrală, era, în sensul cel mai pozitiv, și școlăresc……catehetic. Își dorea să ne învețe cum să trăim frumos. De altfel, aceasta este și misiunea pe care și-o exprimă mereu în cuvinte, misiunea pe care și-o simte în această lume: aceea de a propovădui omul frumos.
Cel de-al doilea lucru, cred la fel de important, pe care l-am simțit ca privilegiat ce sunt, stând în prajma Înaltpreasfinției sale, mai ales de o vreme destul de mult, este modul deosebit în care sesibilitatea duhovnicească se întâlnește, se unește cu simțul pragmatic. Este foarte greu în zilele noastre să găsești un om de acest tip. Și vă mărturisesc că de foarte multe ori mă simt depășit. Pentru că un om fie este foarte pragmatic dar nu foarte atent la detalii în consecință, fie este un sensibil și trăiește ca un boem. Dar în cazul Înaltpreasfinției Sale cele două se asociază într-un mod deosebit.
Înaltpreasfinția Sa este un optimist fără măsură și în consecință este un om care molipsește. Nu se poate celebra, nu se poate aniversa o astfel de personalitate decât încercând și noi să ne molipsim din optimismul lui. Iar odată entuziaști fiind, și așa cum zice vorba românească „cu toată inima” putem și noi să devenim contagioși.
La acest moment aniversar îi urăm: La mulți și fericiți ani!”
„Părintele care îți înțelege suferința și îți împărtășește în comuniune bucuria”
Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu
Când mi se cere să vorbesc despre Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, nu pot să vorbesc decât raportându-l la calitatea de părinte. Așa l-am cunoscut și așa a rămas în sufletul meu, părintele jertfitor care se dăruiește pe sine fiilor săi. Părintele care îți înțelege suferința și îți împărtășește în comuniune bucuria. Părintele în ochii căruia nu se vede nicio urmă de supărare în ciuda faptului că adeseori îl amărâm. Părintele în preajma căruia, te simți în siguranță. Părintele care știe să râdă și să plângă cu tine. Rămâne pentru noi omul faptei, nu al vorbelor!
„Cu extrem de multă admirație am privit înspre un ierarh care mi se părea un model”
Directorul Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, Pr. prof. dr. Liviu Vidican Manci
În anii în care Înaltpreasfinția Sa ne-a păstorit, Seminarul Teologic Ortodox din Cluj a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Din 2011 și până în 2016, numărul elevilor din școala noastră s-a triplat, ori lucrul acesta ne arată purtarea de grijă a ierarhului. Despre Înaltpreasfinția Sa, ca elev și tânăr student auzisem cu mult timp înainte, auzisem despre lucrarea sa minunată, misionar-filantropică și educațional-catehetică pe care o desfășoară de când este ierarh. Cu extrem de multă admirație am privit înspre un ierarh care mi se părea model și a rămas un model, dar nu atât de ierarh cât mai ales de om. Într-o lume în care strigăm că nu avem modele, cred că ar fi bine să privim mai îndeaproape și vom vedea că modele sunt destul de multe. Pentru mine și pentru generația mea, cu siguranță Înaltpreasfinția Sa este un model de credință, de rugăciune și devotament.
