Muzeul Etnografic al Transilvaniei, în parteneriat cu Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului și în colaborare cu Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul „Astra” din Sibiu și Biblioteca Județeană Mureș din Târgu-Mureș, propune publicului, în perioada 7-31 august 2014, expoziția Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar din secolul XVIII.
Curajoasă abordare a picturii bisericilor românești, datorată în mare parte unor artiști anonimi, această expoziție se anunță a fi și o aventură în universul spiritual al credincioșilor, prin prezența, la vernisajul care va avea loc în 7 august, la ora 17, a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dragomirești din Maramureș.
Maestrul a cărui creație va putea fi admirată, fiind expuse circa 30 din lucrările sale, a activat cu deosebire în localitățile din jurul Clujului și în Sălaj, cea mai timpurie atestare fiind din 1748, iar cea mai târzie din 1779. Deoarece nu a fost identificată nicio lucrare semnată, arta sa nu a putut constitui subiectul unor lucrări științifice, rămânând astfel necunoscută. Ea este restituită acum pentru prima dată, sub semnul tainei care, în arta bizantină, a îmbinat meșteșugul artiștilor cu revelația divină, însuși Dumnezeu descoperindu-se oamenilor prin icoanele pictate cu evlavie și credință.
Talentat și evlavios în același timp, maestrul anonim prezentat acum se numără printre cei care s-au învrednicit să fie autorii unor icoane făcătoare de minuni, una din creațiile sale dovedindu-se incombustibilă, fiind singura supraviețuitoare a incendiului care a mistuit, în 1949, Mănăstirea de la Dragomirești. Această icoană miraculoasă se adaugă expoziției pe de o parte din rațiuni științifice, în efortul de a-l cunoaște mai bine pe pictor, dar mai ales ca experiență a trăirii personale a credinței – pentru participanții la vernisajul expoziției –, una din componentele esențiale ale rațiunii de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind tocmai calitatea sa de a mijloci prezența reală a divinității. Expoziția își propune astfel curajosul țel de a îmbina latura estetică, artistică a icoanei cu cea spirituală, taumaturgică și transcendentală, propunând o cunoaștere deopotrivă din exterior și interior a unui obiect aproape nelipsit din universul nostru cotidian, dar căruia în ultimul timp, datorită educației secularizate și prea numeroaselor griji existențiale, i-a fost uitată adevărata semnificație.
