Preasfințitul Părinte Vasile Someșanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, împlinește în data de 15 august 2017, 19 ani de arhierie.
În vara anului 1998, Arhim. Vasile Flueraș, în urma propunerii vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, a fost numit Episcop-vicar al Eparhiei Clujului și hirotonit întru arhiereu, la 15 august 1998, la Mănăstirea Nicula, de către Patriarhul de pioasă amintire Teoctist.
Din soborul ierarhilor prezenți la hramul Mănăstirii au mai făcut parte Mitropolitul (Arhiepiscopul Clujului la vremea respectivă) Bartolomeu, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, pe atunci arhiepiscop al Alba-Iuliei, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, la vremea aceea episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, înconjurați de un sobor numeros de preoți și diaconi.
Episcopul Vasile Someşanul, sau părintele Vasile Flueraş cum îl cunosc încă unii dintre clujeni, este unul din cei mai iubiţi clerici din Cluj şi din Transilvania.
Limanul spiritual al teologilor și al preoților
Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, naș de călugărie și prieten de o viață al Preasfințitului Părinte Vasile Someșanul, mărturisește în prefața cărții de predici a acestuia din urmă, Experiența vieții cu Hristos, despre momentul întâlnirii:
Eram inginer stagiar. Punctul de atracție pentru toți cei ce aveau sufletul rănit de dragostea lui Iisus Hristos era Catedrala. Aici l-am întâlnit pentru prima dată.
Era liniștit, sobru, manierat, gata de a sări în ajutor și, în același timp, foarte timid. Studia teologia. Eu nu aveam încă bucuria de a fi student teolog. Râvneam să ajung la această calitate, cum am și ajuns, în scurt timp, dar, deocamdată, eram inginer pe șantierele Patriei.Încă de pe atunci, Preasfințitul Vasile Flueraș, era receptiv la necazurile și suferințele altora. Îi ajuta pe bătrâni și pe săraci, după puterea lui. Preoți venerabili și în vârstă apelau la serviciile lui.
Preasfințitul Vasile s-a născut pe 30 decembrie 1948, în cartierul Mănăştur, din Cluj-Napoca, într-o familie de muncitori. La 18 ani era lucrător, urmând un liceu la seral, pentru a nu fi povară părinţilor săi, când L-a cunoscut pe Dumnezeu. De atunci, a urmat calea Bisericii neabătut. El însuși mărturisește:
Fac parte dintr-o generație binecuvântată de Dumnezeu. În perioada anilor 1960-1980, m-am format intelectual, social și moral, într-o atmosferă de respect, bună-cuviință, conștiinciozitate și responsabilitate. După ucenicie, activitatea în producție, absolvirea liceului și, după examenul de admitere la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din Cluj-Napoca, la care nu am reușit, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am fost admis în 1971 la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, fiind primul student teolog clujean din acea vreme.
Şi astfel, vindecă astăzi deopotrivă suflete şi trupuri, fiind implicat, de peste două decenii, în coordonarea proiectelor social-medicale ale Arhiepiscopiei Clujului.
Având aplecare asupra problemelor celorlalţi, încă din anul întâi la Teologie s-a implicat în activităţi specifice misionar-sociale. Lucrarea de licenţă sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae a susținut-o pe subiectul Probleme sociale in scrierile Părinților Capadocieni, la catedra de Bizantinologie, și a rămas marcat de această dimensiune a slujirii.
„Numai în Biserică poţi să fii într-o permanentă bucurie”
Întors la Cluj, în 27 noiembrie 1976, a fost hirotonit preot celibatar pe seama Parohiei Tureni, Protopopiatul Turda, jud. Cluj, de către Înaltpreasfințitul Justinian al Maramureșului și Sătmarului, pe atunci episcop-vicar la Cluj. La scurtă vreme a fost detașat (la 1 ianuarie 1977) ca preot slujitor la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din cartierul Grigorescu, Municipiul Cluj-Napoca. După alte câteva luni (în august 1977) a fost numit preot slujitor la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cartierul Mănăștur, din Municipiul Cluj-Napoca.
Credincioșii din parohiile în care a slujit l-au cunoscut ca un preot de vocație, blând, înțelept, modest, de o bunătate pilduitoare, coleg de nădejde pentru confrații preoți, echilibrat, mult milostiv și iertător, duhovnic ales, cu o viață morală exemplară. Într-un an, aveam de săvârşit, în medie, 150-160 de cununii, de botezat 600 de copii şi de slujit la 140-150 de înmormântări, mărturisește Preasfinția Sa.
Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcop al Episcopiei Maramureșului şi Sătmarului își amintește cu drag: Puteai să îl vezi pe străzile Clujului umblând pe jos în ţinută clericală, parcă în căutarea sufletelor pierdute, păstorul cel bun care caută oaia pierdută.
Aceste calități l-au făcut să fie remarcat în rândul preoțimii clujene și să fie solicitat, adeseori, în probleme duhovnicești. Pentru activitatea misionar-pastorală deosebită, Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat distincția bisericească de „iconom” (în anul 1987).
În anul universitar 1990-1991 a fost și duhovnic-asistent la Institutul Teologic Ortodox de grad Universitar din Cluj-Napoca (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), fiind un preot model pentru studenții teologi. La 25 martie 1991 (de Buna Vestire) a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba-Iulia, avându-l ca naș de călugărie pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Andrei.
„Dacă am învăţat ceva, a fost direct de la credincioşi, care, prin dragostea şi credinţa lor, îţi pun viaţa în palmă”, afirmă PS Sa.
Părintele Vasile – statornic precum veșnicia
În octombrie 1991, la câteva luni după ce a fost tuns în monahism, a primit ascultarea de stareţ la Mânăstirea Nicula. Iar în 1994 a fost adus de către arhiepiscopul Clujului de atunci Bartolomeu Anania la catedrala episcopală din Cluj-Napoca. A fost eclesiarhul catedralei, responsabil cu administrarea lăcaşului de cult, dar totodată a îndeplinit şi rolul de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopie, a fost hirotesit apoi arhimandrit.
Unul din fii săi duhovnicești apropiați care l-a cunoscut încă din anii 90, Arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarh al Mănăstirilor din Eparhia Clujului spune:
Statornicia în credință,
în sentimente, în nădejde, în blândețe, în dărnicie și cumințenia care îl caracterizează sunt prezente chiar și în cuvântările sale. Repetările insistente, emoțiile timiditatea, compasiunea, simpatia, filiația și paternitatea sunt câteva dintre caracteristicile Preasfinției Sale. Dar dincolo de îmbrăcămintea cuvântului, stă profunzimea unei cunoașteri și a unei trăiri teologice de excepție. Părintele Vasile ajunge la inima tuturor, deoarece, pe lângă cuvântul în sine, chipul, vocea gestul și privirea conving pe deplin.
Părintele Vasile este statornic precum veșnicia, același ieri, azi și în veci!
Monument de răbdare și bunătate
În urma propunerii Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Bartolomeu şi cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din vara anului 1998, a fost numit episcop-vicar al Eparhiei Clujului și hirotonit întru arhiereu, la 15 august 1998, la Mănăstirea Nicula, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist.
Când am fost promovat în arhierie, s-au ridicat mai multe voci care au spus că voi lipsi din spaţiul duhovnicesc. Şi atunci, părintele mitropolit Bartolomeu, cu bunătatea pe care a arătat-o întotdeauna tuturor, a spus: „Păi, nu veţi avea voi atâtea păcate câte va putea ierta părintele Vasile”, spune Preasfinția Sa.
În calitatea de episcop-vicar a coordonat activitatea social-misionară a Arhiepiscopiei Clujului. S-a implicat în programele de asistenţă socială ale Episcopiei, în special în activitatea Centrului social-misionar „Sfântul Vasile cel Mare”, în cadrul căruia se desfășoară programe pentru copii mici şi persoane nevoiaşe, pentru elevi în pericol de a abandona şcoala.
Părintele Iustin Tira, vicarul administrativ al eparhiei, enumeră câteva motive care îl fac pe Preasfințitul Părinte Vasile, atât de iubit de preoţi şi credincioşi:
Îl cunosc mai de mai bine de 40 de ani, din anii studenţiei. Întotdeauna l-am cunoscut, aşa cum îl cunosc şi cei de astăzi, aceeaşi fire a omului bun, blând, binevoitor pentru a-i oferi o vorbă bună, un ajutor, disponibil întotdeauna, chiar şi peste orice limită a răbdării omeneşti, niciodată grăbit, niciodată în lipsă de timp, sau de bunăvoinţă pentru a fi în ajutorul sau în întâmpinarea celui care îl caută.
Cel mai important proiect de asistenţă social-medicală şi în egală măsură duhovnicească de care Preasfinția Sa s-a îngrijit în ultimii ani a fost Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca. Acest centru reprezintă un proiect unic în această zonă a Transilvaniei şi a fost sfinţit și inaugurat în data de 9 noiembrie 2012, în ziua de prăznuire a Sfântului Nectarie.
Preasfinția Sa crede că de suferinţă nu trebuie să te fereşti, pentru că are rost mântuitor, dar şi că e necesar să ţi-o poţi purta cu demnitate.
Atunci când nu o poate curma prin rugăciunile şi faptele sale, măcar o face suportabilă şi o arată în lumina Adevărului.
Tinerii mereu în preajma Sa
Preasfințitul Episcop Vasile Someșanul a fost încă de la începuturi un apropiat al tinerilor, teologi, elevi, studenți. Exemplul cel mai concludent stă în faptul că în anii 2013 și 2014, Preasfinția Sa a parcurs alături de Asociația Tinerilor Creştini Ortodocşi Cluj cei 17 km din localitatea Iclod la Mănăstirea Nicula (aprox. 5 ore de mers pe jos), participând la Pelerinajul Tinerilor pe Jos închinat Maicii Domnului.
Preotul Călin Fecior, unul dintre apropiații Episcopului Vasile, a subliniat câteva aspecte ce l-au impresionat în anii pe care i-a petrecut în slujirea alături de Preasfințitul Părinte Vasile:
Am înţeles că poţi vedea Evanghelia împlinindu-se pe viu, prin faptele de iubire şi de compasiune faţă de cei bolnavi şi de cei nevoiaşi; dar cel mai mult m-a impresionat puterea de a-i ierta pe cei ce au greşit şi mai ales roadele rugăciunii făcute pentru liniştirea lor sufletească. De remarcat liniştea pe care o transmite în slujirea Sfintei Liturghii, atât preoţilor cât şi credincioşilor.
„Ca-n basme-i a cuvântului putere….” (Alexandru Vlahuță)
În anul 2013, la aniversarea vârstei de 65 de ani, a apărut la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului Feleacului și Clujului, prima sa carte intitulată: „Experiența vieții cu Hristos”, care cuprinde 65 de cuvinte de învățătură rostite în perioada 1999 – 2013.
În cuvântul de început al cărții, Preasfinția Sa scrie:
Mărturisesc că nu mi-am dorit să public o carte de teologie, cu atât mai puțin un volum de predici, cu toate că mi-aș fi dorit mult să o pot face. Întrebată fiind dacă am supărat-o cu ceva, buna mea mamă, Rozalia Fluieraș, spunea că nu am supărat-o decât cu faptul că nu am scris o carte și nu mi-am cumpărat o mașină.
Ediția apărută cu binecuvântarea și prefața Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, alcătuită și îngrijită de arhidiaconul Daniel Mocanu și cu un cuvânt de Arhimandritul Dumitru Cobzaru, s-a dorit a fi un dar la ceas aniversar, din darurile pe care însuși autorul le-a făcut credincioșilor din Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului în cei optsprezece ani de arhierie.
La ceas aniversar,
Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului,
Centrul Eparhial, monahii și monahiile din mănăstirile Episcopiei, slujitorii Catedralei Mitropolitane,
profesorii, studenții și elevii din școlile teologice clujene,
redactorii Radioului Renașterea,a Editurii Renașterea,
preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului
îi urează:
