În săptămâna a V-a din Postul Paştilor, vineri seara, 19 aprilie 2024, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, a oficiat Denia Acatistului Bunei Vestiri (a Imnului Acatist), înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, județul Cluj.
Din sobor au făcut parte: starețul Mănăstirii Nicula – arhimandritul Nicolae Moldovan, protopopul de Gherla – preotul Iulian Paul Isip, secretarul de cabinet al ierarhului – arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop și alți slujitori din cadrul așezământului monahal.
Răspunsurile liturgice au fost date de viețuitorii așezământului monahal.
La finalul deniei, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a rostit un cuvânt de învățătură și le-a vorbit celor prezenți despre importanța și semnificația Acatistului Bunei Vestiri, imn de laudă închinat Maicii Domnului.
Denia Imnului Acatist
Denia Acatistului Bunei Vestiri amintește de întruparea lui Hristos și de intervenția miraculoasă a Fecioarei Maria în vederea eliberării Constantinopolului de invazia perșilor și a avarilor, din 7 august 626. În semn de recunoștință, poporul a petrecut noaptea victoriei rugându-se în biserica Maicii Domnului din Vlaherne.
Conform rânduielii, această slujbă se săvârșește în fiecare an, vineri seara, în săptămâna a cincea din Postul Sfintelor Paşti.
Acatistul Bunei Vestiri este alcătuit din 12 condace și 12 icoase. Această compoziție, atribuită patriarhului Serghie al Constantinopolului, dă expresie, în formă poetică, învățăturii Bisericii despre Maica Domnului, fiind unul dintre cele mai cunoscute imne de laudă închinate Fecioarei Maria.
Scurt istoric
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, județul Cluj, este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din spaţiul românesc. Aici se desfășoară an de an, pe 15 august, de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, cel mai mare pelerinaj ortodox din Transilvania. Mulți credincioși vin cu câteva zile înainte pentru a se închina Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului și a participa la toate slujbele oficiate pe Altarul de vară, amplasat lângă biserica veche de zid.
În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, în stil maramureşan, cu hramul „Sfânta Treime”, datată din anul 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.
La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească” unde învăţau copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând cu anul 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod, în anul 1681, avea să plângă, începând cu 15 februarie 1699, vreme de trei săptămâni, între 15 februarie și 12 martie, iar de atunci continuă să facă minuni, să tămăduiască boli și să aducă alinare și mângâiere tuturor celor care o cercetează.
Anul 2001 a marcat istoric Mânăstirea Nicula, prin intervenţia Mitropolitului Bartolomeu Anania, care a rectitorit aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi, împreună cu obştea călugărească, demarând construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. În prezent, biserica este în fază de finisaj, atât la lucrările exterioare, cât și interioare, unde a fost finalizată pictura în tehnica frescă.
Mai multe detalii AICI
Autor: Darius Echim / Mitropolia Clujului
Foto credit: Ionuț Chifa / Mitropolia Clujului
