Se împlinesc 20 de ani de când, între Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului și Biserica Evanghelică Luterană din Wuerttenberg, s-a realizat un parteneriat de ecumenism practic.
Ne bucurăm că, la acest popas aniversar, Excelența Sa, Episcopul Dr.h.c. Frank Otfried July a organizat această întâlnire duhovnicească ce se desfășoară la Stuttgart, între 29-31 iulie 2014, dându-ne posibilitatea să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ce s-a realizat.
Cred că mai întâi este potrivit să ne aducem aminte că, pe plan mai larg, între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică Luterană din Germania (EKD) s-a statornicit un dialog încă din 1979. Că la întâlnirile bilaterale ce au avut loc, atât în Germania, cât și în România, peste 12 la număr, au participat prelați importanți și distinși profesori de Teologie. Dintre episcopii români participanți îi amintim pe PS Vasile Coman al Oradiei, pe IPS Nicolae al Timișoarei, pe IPS Serafim al Germaniei și alții. Iar dintre profesori îi amintim pe PC Prof. Dr. Ioan Ică, PC Prof. Dr. Dumitru Popescu, PC Prof. Dr. Ilie Moldovan, PC Prof. Dr. Viorel Ioniță, PC Prof. Dr. Stelian Tofană, PC Prof. Dr. Daniel Benga, PC Prof. Dr. Ioan Tulcan, PC Prof. Dr. Constantin Pătuleanu și alții.
Întâlnirile au avut ca urmare schimbul de burse, de cadre didactice, promovarea unor relații de parteneriat între comunități din Germania și România, cooperarea social-pastorală și diferite alte schimburi, precum și întâlniri spirituale comune și de rugăciune.
În primăvara acestui an, la Patriarhia Română, a avut loc întrunirea Comisiei de evaluare a Dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania (29 aprilie-2 mai). Comisia s-a întâlnit tocmai pentru a da urmare unei dorințe exprimate la ultima întrunire de dialog de la Drübeck, din anul 2013, aceea de a se face cunoscut conducerii celor două Biserici bilanțul întrunirilor și stadiul actual al dialogului teologic. Din partea Bisericii Evanghelice din Germania au participat Dr. Martin Illert, Consilier bisericesc superior, Dekanin Birgit Schlegel, Prof. Dr. Reinhard Thöle, Pastorul Johannes Toaspern. Din partea Bisericii Ortodoxe Române au participat Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă, Consilier patriarhal, Pr. Prof. Dr. Daniel Benga, Pr. Prof. Dr. Constantin Pătuleanu şi Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan. La audiența din 30 aprilie 2014, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit Bisericii Evanghelice din Germania pentru dialogul dintre cele două Biserici, pentru sprijinirea bursierilor români şi pentru cooperarea pe plan diaconic-caritativ.
Dacă acest lucru s-a petrecut la nivelul cel mai înalt, și noi astăzi mulțumim la nivelul nostru pentru rezultatele parteneriatului dintre Biserica Evanghelică Luterană din Wuerttenberg și Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului. Rezultatele au fost mult mai importante pe tărâmul ecumenismului practic și mai puțin pe plan teologic.
Comunitatea din Wuerttenberg, cum bine se știe, ne-a ajutat să deschidem postul de Radio Renașterea, a sprijinit activitățile organizațiilor de tineret, Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”, lucrările edilitare de la Mănăstirea Piatra Fântânele, Organizația Femeilor Ortodoxe din Cluj-Napoca și alte proiecte filantropice susținute de asociațiile „Christiana” și „Filantropia Ortodoxă”.
Credem că, la rândul nostru, le-am oferit fraților germani posibilitatea de a lua act de spiritualitatea ortodoxă, de a participa la viața noastră liturgică și duhovnicească, de a realiza că pe primul plan „este Împărăția lui Dumnezeu și că toate celelalte se vor adăuga nouă”. Este foarte importantă implicarea socială, dar primează viața spirituală, care dă consistență slujirii caritative.
Spuneam că parteneriatul nostru s-a axat mai mult pe ecumenismul practic, dar nu putem uita, totuși, dorința Mântuitorului din Rugăciunea Arhierească: „ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21).
Noi, cei antrenați în acest parteneriat, suntem convinși că Mântuitorul dorește unitatea. De aceea, vă voi relata o povestire care ilustrează acest lucru. Fericitul Ieronim a fondat în veacul al IV-lea o mănăstire la Betleem. Acolo era preocupat de traducerea Sfintei Scripturi și de rugăciune. La un moment dat are o viziune. Vede ieslea din Betleem cu Pruncul Mântuitor în ea. Îi vede pe păstori cum vin în peștera din Betleem cu darurile lor și se închină Noului-născut, îi vede pe cei trei magi purtând cu ei aur, smirnă și tămâie Pruncului Iisus, îi vede pe îngeri cântând imn de slavă. Toți erau cuprinși de bucurie și într-o unitate deplină, iar Pruncul Sfânt îi privea cu multă dragoste și duioșie. De ce? Pentru că erau una în credință. Au trecut 2000 de ani. În veacul XX nu mai încap toți cei ce cred în Hristos în peștera din Betleem. De aceea își trimit reprezentanții: unul pentru catolici, un altul pentru ortodocși și un al treilea pentru protestanți. Toți vin cu daruri și se închină Pruncului Mântuitor. De data aceasta, Pruncul Sfânt nu îi mai privește cu bucurie, fața Lui este tristă. Ei rămân contrariați și Acesta le spune: „Nu vă mai pot privi cu bucurie pentru că nu mai sunteți una. Când iarăși veți fi una, vă voi privi din nou cu drag”.
Aceasta este povestirea, iar noi încercăm să facem câte ceva pentru a netezi calea înspre unitatea tuturor. Așa se face că suntem aici și dorim ca Domnul să ne privească cu drag. Suntem într-o comunitate creștină care-și pune problema credinței lucrătoare prin iubire, știind bine afirmația: „Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele și cineva dintre voi le-ar zice: mergeți în pace. Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și credința: dacă nu are fapte e moartă în ea însăși” (Iacov 2, 14-17).
Și noi am mai adăuga un text patristic: „Întrebat-a fratele: ce este credința? Zis-a bătrânul: credința este a petrece cu smerită cugetare și a face milostenie”[1]. Într-o lume în care cei bine situați material sunt plini de mândrie și-i desconsideră pe cei nevoiași, iată că sunt și oameni care știu să se smerească și să facă filantropie.
Noi le mulțumim partenerilor noștri și-L rugăm pe Dumnezeu să le dea sănătate, iar acest parteneriat să dureze înspre folosul amândurora părților.
[1]Patericul egiptean, Alba Iulia, 1990, p. 175.
