La Crăciun am învățat că El este Soarele dreptății. El revarsă căldura și lumina spirituală, pe lângă cea materială, peste toată făptura. Și după cum pământul are echilibru și este covârșit de căldură și de lumină rotindu-se în jurul soarelui natural, tot așa și omul nu poate duce o viața normală decât gravitând în jurul Soarelui dreptății. De la El primește căldură și lumină spirituală. Drumul vieții lui are o traiectorie normală doar învârtindu-se în jurul Său.
Însuși Domnul Hristos precizează faptul că El este sursa de lumină și căldură spirituală: Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8,12). Cu El și în lumina Sa dorim să umblăm și în anul 2014. De fapt, pe tot parcursul vieții dorim să fim cu El. De aceea, și în cântecul duhovnicesc se precizează că noi călătorim cu El pân’ la sfârșitul vieții.
Însăși Ortodoxia este, după afirmația lui Sergiu Bulgakoff, viață nouă în Hristos și cu Hristos, condusă de Duhul Sfânt[2]. Cel ce are sufletul rănit de dragostea lui Hristos trăiește frumos: Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi (2 Corinteni 5,17).
Primul lucru pe care trebuie să-l facem în 2014 este să ne rugăm Domnului Hristos cu stăruință și vom birui toate încercările și necazurile. Îndemnul Părintelui Toma Chiricuță este sugestiv în acest sens: Cât de târziu, în noapte, cât de singur și ostenit, cât de tulburat și nesigur, cât de deziluzionat de oameni, dacă în preajma încheierii zilei îl chemi pe Iisus cu simplitate, El vine și-ți mângâie fața și te adoarme spunându-ți: nu te teme, nu vei naufragia, căci Eu veghez[3].
Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem este acela de a participa la Sfânta Liturghie în toate duminicile. El este acolo și ne așteaptă la Ospățul Credinței. Iar noi să ne pregătim pentru ca, destul de des, cu sufletul curățit prin spovedanie, să ne putem înfrupta din acest Ospăț.
Iar al treilea lucru, Liturghia de după Liturghie care înseamnă a da dovadă prin faptele noastre că suntem ai lui Hristos. Sunt mulți oameni necăjiți, bolnavi, săraci, dezorientați, încercați de nesiguranță care așteaptă ajutorul nostru. Sfântul Iacov este foarte limpede în această privință: Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt lipsiți de hrana cea de toate zilele și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși (Iacov 2, 14-17).
Mântuitorul ne îndeamnă să-L imităm pe cât ne stă în putință. Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11,29) ne spune Domnul, iar Toma de Kempis adaugă: Cine voiește să priceapă întru totul și să guste cuvintele lui Hristos, acela trebuie să se trudească să-și îndrepte viața sa după viața lui Iisus[4].
Or, cu ce ne cucerește inimile persoana dumnezeiască a Mântuitorului? Cu smerenia Sa cea desăvârșită. Cu ce ne mai cucerește dumnezeiescul chip al Domnului Hristos? Cu desăvârșita iubire față de oameni. Și cu ne mai cucerește încă chipul evanghelic al Domnului nostru Iisus Hristos? Cu desăvârșita curăție a sufletului Său.
Să ne rugăm Lui, să participăm la Liturghie, să facem filantropie și să Îi imităm măcar cele trei virtuți amintite: smerenia, iubirea și curăția. Dacă vom face așa, anul 2014 va fi unul încununat cu realizări duhovnicești și materiale.
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
