Pe 8 martie 1961, batjocorit și chinuit, a murit în închisoarea de la Aiud vicarul administrativ al Episcopiei din Cluj, fost rector al Institutului Teologic desființat de către comuniști în 1952, Liviu-Galaction Munteanu. Om a lui Dumnezeu, preot de vocație, profesor eminent, L-a mărturisit pe Domnul Hristos cu viața Lui. În el, cuvintele Mântuitorului s-au împlinit întocmai: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).
Sfântul Liviu-Galaction s-a născut la 16 mai 1898 în Cristian, unde părinții lui erau învățători și întemeiaseră prima școală românească. În familie, lupta pentru emanciparea românilor era la loc de frunte. Străbunicul său, care fusese alături de Tudor Vladimirescu, s-a refugiat în Ardeal după eșecul Revoluției de la 1821.
Familia părintelui Liviu Galaction, trăind printre sași, a înțeles că starea ei se poate îmbunătăți doar prin educație și prin muncă. În acest duh a crescut în casa părintească. Școala primară și-a făcut-o în sat, Liceul în Brașov, la „Andrei Șaguna”, înscriindu-se apoi la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, pe care l-a absolvit în 1920. Doctoratul și l-a făcut la Cernăuți, în anul 1924 obținând titlul de doctor.
Se căsătorise în anul 1923 cu Silvia Popa, Dumnezeu dăruindu-le trei copii: Didina, Sergiu și Lia. Didina a murit într-un accident tragic, care l-a marcat profund pe Sfântul Liviu-Galaction. În anul 1925, la Cluj, Episcopul Nicolae Ivan îl hirotonește diacon, iar în 1927 preot. La Academia Teologică din Cluj devine un profesor de prestanță la disciplinele biblice, iar mulți ani de zile a fost rector. Cu prilejul sfințirii Catedralei devine iconom stavrofor.
Activitatea lui prestigioasă este legată de Academia Teologică, care devine mai târziu Institutul Teologic din Cluj, până la desființarea lui din 1952. Va scrie mulțime de articole, studii și cărți, va redacta „Viața ilustrată”, va fi inima școlii teologice. În vremea cedării Ardealului de Nord rămâne lângă Episcopul Nicolae Colan. În perioada stăpânirii hortiste își publică lucrări de mare importanță.
Încă înainte de venirea comuniștilor la putere a înțeles toată urgia ce se putea abate asupra țării. Și-a asumat curajul mărturisirii, a înțeles și faptul că e nevoie de precauție și discernământ. Sensul văzut al persecuției religioase îl înțelege bine în anul 1948, când religia este scoasă din școală. Se luptă bărbătește ca să păstreze Institutul Teologic din Cluj. Și totuși, acesta va fi desființat în 1952.
Părintele Liviu-Galaction Munteanu, rector și teolog de marcă, n-a fost transferat la Sibiu, ca alți profesori, din cauza „atitudinii lui antidemocratice”. Casa personală i-a fost naționalizată și s-au abătut asupra lui și alte necazuri. Părintele încerca să-și păstreze pacea și liniștea sufletească.
În anul 1952, toamna, este numit preot slujitor la biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Bistrița. Familia îi rămâne în Cluj. Dar el și la Bistrița va face o misiune de excepție. Capacitatea lui teologică îi permitea să facă lucrul acesta. Ochiul Securității însă îl urmărea peste tot. Demersul lui era unul exclusiv spiritual, fiind atent să nu angajeze discuții care ar putea fi interpretate politic.
În anul 1957, luna decembrie, Teofil Herineanu este instalat Episcop al Clujului. Vrând să dinamizeze viața spirituală, în 1 iunie 1958, părintele Liviu-Galaction este numit vicar eparhial la Cluj. Episcopul Teofil la ședința cu protopopii din august 1958 abordează și subiectul important și delicat al catehizării credincioșilor. Era nevoie de o programă unitară și competentă, a cărei alcătuire îi este încredințată părintelui Liviu-Galaction.
Părintele Liviu-Galaction Munteanu îi cere părintelui Ioan Bunea, profesor la Seminarul Teologic Ortodox, să redacteze schematic un plan de cateheze pentru elevi și unul pentru adulți. Materialul, astfel pregătit, este trimis protopopiatelor din eparhie. Are loc un incident în aparență minor, dar de o importanță maximă: doi preoți din Năsăud încearcă să organizeze orele de cateheză cu ajutorul școlii din sat.
Rezultatul? Pe 21 noiembrie 1958, părintele Liviu-Galaction e arestat, iar pe 2 februarie 1959 și părintele Ioan Bunea. Anchetat zile și nopți, explicându-le că programa de catehizare este pentru biserici, și nu pentru școli, efectul a fost cel dorit de autorități: să bage spaima în preoți, pentru ca aceștia să nu facă catehizație.
Sfântul Liviu-Galaction era convins că e absolut necesară catehizația pentru viitorul Bisericii. Părintele Dumitru Stăniloae, care era și el închis, l-a admirat pentru tăria de caracter și pentru suferința lui. Era convins că va fi martirizat. Cei doi preoți clujeni au fost duși la judecata pe 6 mai 1959, purtați în zeghe de la penitenciar până la tribunal și înapoi, ca un mijloc de a-i umili public și a intimida restul clerului clujean.
Părintele Liviu-Galaction era conștient de faptul că urma să plătească cu viața pentru credința sa de nezdruncinat. Cu prilejul procesului de la Tribunalul militar din Cluj, în cele câteva minute de convorbire cu familia, i-a spus soției: „Dragă Sisi, împacă-te cu gândul că noi nu ne mai vedem în viața aceasta!”.
Conform sentinței nr. 193 / 1959 a Tribunalului Militar Cluj, părintele Liviu-Galaction Munteanu a fost condamnat la 17 ani de temniță grea, 8 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii, pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale”, iar părintele Ioan Bunea la 12 ani de muncă silnică, 7 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii personale. În urma recursului, pedeapsa a fost redusă la 8 ani, respectiv la 5 ani de închisoare.
Peste câteva zile au fost duși la Gherla, închiși în celulă cu 150 deținuți, unde oamenii trăiau în cea mai cruntă mizerie, dormind pe jos, pe rogojini și având un singur closet. Pe 31 octombrie 1959, părintele Liviu-Galaction a fost mutat la Aiud. Părintele Dumitru Stăniloae, închis cu el în aceeași celulă, mărturisea că nu a văzut pe nimeni atât de chinuit ca părintele Liviu-Galaction Munteanu. Chinuit, batjocorit, afectat atât de grav, ajunse netransportabil. Internat pe 18 ianuarie 1961, se va muta la Domnul pe 8 martie pentru vina de a-i învăța pe copii credința creștină. A fost îngropat la Aiud, pe Râpa Robilor.
Ca o reparație morală, condamnarea celor doi a fost casată, ei au fost achitați deplin de către Curtea supremă de justiție a României, prin decizia 2620 din 27 noiembrie 1996, ca urmare a recursului în anulare și a memoriilor depuse de copiii părintelui Liviu-Galaction Munteanu.
În anul 1978, când am fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu, vag aveam cunoștință de toată această tragedie mărturisitoare care s-a derulat în timpul vieții noastre. Nici astăzi nu este foarte multă lume care să știe ce preț enorm s-a plătit pentru ora de religie și pentru educarea tineretului în spiritul învățăturii lui Hristos. Chiar și clericii, nu realizăm cât de important este să-i catehizăm pe tineri și să-i creștem frumos.
Personal, intuiam ce importantă este cateheza, și duminica la vecernie, de la hirotonie, de 47 de ani, fac cateheză pentru toți, dar mai ales pentru cei tineri. Nu știu care-i efectul, știe Bunul Dumnezeu. Dar înainte de 1989 am avut și probleme, asupra cărora nu stărui acum. Încă mă uit în sus la Sfântul Liviu-Galaction și-mi vine să intru în pământ, gândindu-mă la prețul ce l-a plătit el pentru ora de religie.
Astăzi, avem libertate deplină, dar și secularizarea își spune cuvântul. Copiii fac religie la școală, însă prezența lor la Liturghie nu-i suficientă duminica. Chiar dacă Înțeleptul Solomon ne îndeamnă „să-l deprindem pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă și chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6), ispitele cu care se confruntă tinerii sunt multe.
Sfântul Liviu-Galaction, în troparul său, este rugat să aibă grijă de tineri și de dascălii lor: „Mărturisitorule al Ortodoxiei, povățuitorule al tinerilor și lauda dascălilor, Părinte Liviu-Galaction, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat; sprijinitorul celor din necazuri și pătimitorule pentru dreapta credință, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.
Nădăjduim ca el să ocrotească Facultatea noastră de Teologie, studențimea din orașul Cluj și pe toți profesorii care activează aici.
† ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
