Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române în perioada 2018-2023, a fost înmormântat cu onoruri militare miercuri, 8 februarie, la cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu din Capitală. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, membru de onoare al Academiei Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în capela cimitirului închinată Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.
Prezenți în rugăciune pentru sufletul acad. Răzvan Theodorescu, personalitate de excepție a culturii române contemporane și reputat istoric, au fost membri ai familiei, colegi academicieni, reprezentanți ai autorităților de stat, persoane publice și discipoli pe care istoricul i-a format de-a lungul timpului. Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române în perioada 2018-2023, a fost înmormântat cu onoruri militare miercuri, 8 februarie, la cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu din Capitală. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în capela cimitirului închinată Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.
La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a citit mesajul transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat, „Academicianul Răzvan Theodorescu (1939-2023), un mare istoric al artei creştine şi al culturii româneşti”.
De asemenea, un cuvânt din partea prezidiului Academiei Române a fost rostit de academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele celui mai însemnat for cultural și științific al țării noastre. „Ne-am adunat în această biserică să aducem un ultim omagiu pe acest pământ învățătorului și profesorului nostru, celui care a învățat generații de studenți despre viața acestui popor în cele mai frumoase lucruri pe care le-a făcut el vreodată și care sunt bisericile pictate, arta veche medievală, fastul de la curțile domnești, viața de curte, așa cum a înțeles acest popor să aducă mărire Celui Preaînalt. A făcut-o cu precădere gândindu-se la Moldo-Valahia, cum îi plăcea să spună, pentru că se trăgea dintr-o familie cu rădăcini în cele două țări românești, care au fost libere și care și-au putut organiza propria viață. Dumnezeu a vrut ca slujba de înmormântare să fie condusă de Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ceea ce este un simbol al acestei vieți frumoase în unitate pe care a apărat-o, simbolizând Academia Română. A ars ca o flacără pe altarul celor care au fondat această instituție, s-a emoționat de fiecare dată în Aula Academiei și a privit-o ca pe un empireu al celor mai alese spirite ale acestui popor. Pornește pe urmele lor, pe urmele întemeietorilor și se duce cu nădejdea că va fi așezat în lumea celor drepți. Dumnezeu să-l odihnească în pace, să ne lase nouă marea moștenire să o ducem mai departe și să trăiască din veac în veac în amintirile noastre”.
Au rostit apoi cuvântări și alți membri ai Academiei Române, apropiați și participanți la eveniment.
După săvârșirea slujbei în interiorul lăcașului de închinare, academicianul a fost înmormântat cu onoruri militare în cavoul situat pe Aleea Academicienilor din cimitirul Bellu.
Autor: Andrei Butu / Ziarul Lumina
Foto credit: Ziarul Lumina
