Marți, 15 noiembrie 2022, în prima zi a Postului Nașterii Domnului, când este prăznuit Sfântul Paisie de la Neamț: isihast, stareț al mai multor mănăstiri din Moldova, organizator și înnoitor al vieții monahale, la Mănăstirea Neamț, Sfânta Liturghie în cinstea marelui cuvios a fost oficiată de un sobor de șase ierarhi, care la final au binecuvântat incinta noului muzeu, dedicat exclusiv Sfântului Paisie. La eveniment au participat și invitații Simpozionului Internațional „Moștenirea spirituală și culturală a Sfântului Paisie de la Neamț. 300 de ani de la naștere”, care au poposit pentru câteva zile la Neamț și Iași.
Hramul Mănăstirii Neamț a început de ieri seară cu slujba Privegherii, săvărșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, și a continuat în această dimineață cu Sfânta Liturghie săvârșită pe un podium special amenajat în curtea așezământului monahal. La slujba de astăzi au mai luat parte, pe lângă Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Înaltpreasfințitul Părinte Filipp, Mitropolitul Poltavei și al Mirgorodului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de PS Părinte Benedict Bistrițeanul, care a menționat că printre multele virtuți ale Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, una de seamă este aceea de următor al lui Hristos:
Socotesc că înțelegerea dreaptă a omului care îl face să-i calce pe urme, care-i dă curajul necesar și buna îndrăznire să-i urmeze lui Hristos a fost conștiința cu care Sfântul Paisie de la Neamț, din tinerețe, a încercat să practice o viață evanghelică de la început, pentru că a simțit în el dorul după tot ceea ce poate fi omul atunci când stă înaintea lui Dumnezeu, în fața Lui, și când îl urmează pe Domnul Hristos printr-o viață evanghelică. Și nu s-a mulțumit cu puțin pentru că El nu se mulțumește puținul din viața noastră, ci ne vrea asumați, ne vrea ai Lui, ne vrea să avem bună îndrăznire, și la ce nu poate omul va adăuga El, în așa fel încât să putem să îl urmăm pe Domnul prin ceea ce presupune chemarea evanghelică și asumarea ei în toată viața noastră.
De asemenea, în cadrul Simpozionului Internațional „Moștenirea spirituală și culturală a Sfântului Paisie de la Neamț. 300 de ani de la naștere”, luni, 14 noiembrie, Episcopul-vicar Benedict a susținut prelegerea „Sfântul Isaac Sirul în traducerea Sfântului Paisie de la Neamț și în tradiția filocalică românească”.
Spre finalul slujbei de hram a adresat și Înaltpreasfințitul Părinte Teofan câteva gânduri și cuvinte de recunoștință:
În gând mulțumitor și în mulțumitoare inimă, arătăm recunoștința noastră Marelui și Milostivului Dumnezeu pentru darul cel minunat pe care l-a făcut lumii creștine, Moldovei și Mănăstirii Neamț, prin Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Paisie Velicicovschi de la Neamț. Conștiința liturgică a Bisericii zugrăvește o frumoasă și aleasă icoană cu adâncimi și înălțimi dătătoare de sens și de orientare în viață, pentru noi creștinii. Conștiința liturgică a Bisericii îl numește pe Sfântul Paisie sfeșnic al luminii, vas al rugăciunii, izvor al virtuții, cel care a ajuns prin darul lui Dumnezeu la cunoașterea dumnezeiască și adevărată. Cântările Bisericii îl arată că a împlinit voia lui Dumnezeu și a transformat în Rai pământul Moldovei, inima sa a devenit Cer, având în mijlocul tronul Dumnezeului celui Sfânt. Pentru aceasta se cuvine să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu și să ascultăm cuvintele Sfântului Paisie.
Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Filipp al Poltavei și al Mirgorodului a adăugat în cuvântul său cât de importantă este moștenirea spirituală lăsată de marele isihat:
Activitatea sa și viața sa a desfășurat-o în mai multe mănăstiri, însă cea mai frumoasă și fructuoasă activitate, moștenirea cea mai mare pe care ne-a lăsat-o, a rămas aici, în țara Moldovei, unde s-a nevoit până la sfârșitul vieții sale. Cuvintele și învățăturile sale sunt aproape de fiecare suflet, și de un om simplu, și de un călugăr, și de un teolog, și de un preot de la parohie, pentru fiecare el este simplu și aproape de inima lor. Noi îl recunoaștem pe Sfântul Paisie ca întemeietor al duhovniciei, al duhovnicilor, care atunci, cu atât mai mult, s-a dezvoltat în perioada veacurilor XVII-XVIII. Și noi astăzi venim la învățăturile Sfântului Paisie și încercăm să căutăm drumul spre Dumnezeu.
Părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, a ținut să mulțumească tururor celor prezenți la sărbătoarea Sfântului Cuvios Paisie, care în acest an a avut o conotație aparte prin organizrea simpozionului internațional:
Ne bucurăm că suntem împreună iar aici, ca să cerem în acest moment rugăciunile Sfântului Paisie pentru viața noastră. Faptul că se împlinesc 300 de ani de la nașterea lui, s-a făcut acest frumos simpozion, început la Iași iar apoi la Mănăstirea Neamț și la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. Încă din timpul său putem spune că avem o moștenire spirituală și culturală, și a rămas aceasta și după el, iar astăzi putem spune că s-au descoperit noi și noi lucruri și fapte ale Sfântului Paisie. Invitații simpozionului care au venit din nouă țări, precum și noi, putem afirma că am trăit în duhul marelui isihast.
Pentru activitatea deosebită în apărarea și slujirea dreptei credințe, precum și pentru promovarea valorilor liturgice creștine, părintele stareț Benedict Sauciuc a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel Ordinul „Maica Domnului Rugătoarea”.
Tot astăzi a fost sfințită și noua secțiune a Muzeului Mănăstirii Neamț, dedicată Sfântului Paisie Velicicovschi. În contextul „Anului comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț” obștea Mănăstirii Neamț a organizat în incinta mănăstirii un nou muzeu, dedicat exclusiv Sfântului Paisie, în care pelerinii și turiștii deopotrivă pot descoperi obiecte personale, dar și detalii interesante legate de parcursul duhovnicesc al acestui mare isihast al Bisericii noastre.
Cine a fost Sfântul Paisie
Cuviosul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească numeroasă. Din botez s-a numit Petru.
În anul 1735 învață carte la Academia Teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni – Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți.
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși.
Se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți.
În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, în data de 14 octombrie, împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obște de 150 de monahi. Aici se nevoiește patru ani, continuând aceeași rânduială de viață duhovnicească atonită.
Cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi și la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.
Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamț – Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfințenie același regulament de viață monahală din Sfântul Munte Athos.
Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev.
În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul său în mâinile Domnului în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropnița bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie.
Mai multe fotografii AICI
Sursa: Flavius Popa / Doxologia.ro
Foto credit: Pr. Silviu Cluci / Doxologia.ro
