Mitropolitul Andrei, prezent la Parastasul de 40 de zile pentru Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților

Sâmbătă, 27 iunie 2020, s-au împlinit 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În semn de omagiu pentru activitatea ierarhului, Consiliul Local din Suceava a declarat zi oficială de doliu. Instituțiile publice din oraș au coborât drapelele în bernă. La evenimentul comemorativ a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului.

Cu acest prilej, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, sâmbătă dimineața a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească, urmată de slujba Parastasului pentru vrednicul de amintire Arhiepiscop Pimen.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe o scenă special amenajată în curtea așezământului monahal, de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul  Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Părinte Mitropolit Andrei, care a vorbit despre virtuțile pe care trebuie să le cultive un ierarh, precum și despre Arhiepiscopul Pimen ca despre „păstorul cel bun”.

„Am venit la Suceava ca să liturghisim și să oficiem slujba Parastasului pentru părintele și arhiepiscopul Eparhiei acesteia. De aceea și cuvântul meu de învățătură l-am început cu un verset din prima epistolă către corinteni a Sfântul Apostol Pavel, capitolul 4, versetul 15, : «de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos». El a fost părintele, a fost arhiepiscopul acestei Arhiepiscopii. Atunci când ne gândim la părintele spiritual, ne-am putea folosi de multe lucruri, cel mai corect este să ne folosim de Sfânta Scriptură. Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, în capitolul 5, sublinează virtuțile pe care le pune în lucrare părintele eparhiei, duhovnicul epahiei, și zice așa: «Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har». Cei ce s-au străduit să sistematizeze aceste cuvinte, ne spun că cel puțin patru virtuți, patru îndatoriri ale păstorului, pe care le pune în practică păstorindu-și turma sa, reies din aceste versete. Întâi de toate, păstorul cel bun, arhiepiscopul cel bun, îi primește pe toți, oricum ar fi, buni sau răi, bogați sau săraci, credincioși sau mai puțin practicanți, îi primește absolut pe toți, pentru că sunt copiii lui; după ce îi primește pe toți, îi iubește pe toți; în al treilea rând, se roagă pentru toți; iar în al patrulea rând, păstorul cel bun poartă sarcinile tuturor. Și nu sunt puține durerile și necazurile pe care le au oamenii în vremurile noastre, toți le simt, în mod special părintele duhovnicesc le simte și le poartă și se înfățișează în fața lui Dumnezeu cu toate durerile și necazurile credincioșilor lui”.

„Dumnezeu să îi facă parte de odihnă Arhiepiscopului Pimen, iar nouă să ne dea râvna, așa cum citeam din versetele Sfântului Apostol Petru, ca privind înspre modalitatea în care i-a primit pe toți, felul cum i-a iubit de toți, felul în care s-a rugat pentru toți și cum le-a purtat tuturor sarcinile, în felul acesta, și noi să fim în stare să-i iubim pe păstorii noștri, să-i ascultăm și să ne rugăm pentru ei, pentru cei pe care îi avem și pentru cei care vor veni”, a conchis IPS Andrei.

 

Slujba Sfintei Liturghii a fost succedată de slujba Parastasului pentru Părintele Arhiepiscop Pimen.

În cuvântul ținut cu ocazia slujbei de pomenire, Părintele Mitropolit Teofan a evocat personalitatea Părintelui Arhiepiscop Pimen și slujirea sa în timpul regimului comunist ateu, o perioadă dificilă pentru Biserica Ortodoxă Română: „În aceste 40 de zile, în mintea multora, în inima celor mai mulți și pe buzele lor au fost rostite cuvinte ca: «Bunul nostru episcop ne-a părăsit», «Suntem mai săraci» sau «Ne-a lăsat Părintele Pimen orfani». Aceste cuvinte sunt firești a fi rostite într-o clipă de plecare a celui care a fost multă vreme printre noi. În același timp, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, noi nu suntem ca cei care nu avem nădejde. Există tristețe, dar mai presus de toate nădejde, căci Hristos a înviat și S-a făcut început al învierii tuturor oamenilor. Și, în numele acestei credințe în Înviere, simțim că Înaltpreasfințitul Pimen e viu, poate mai viu decât cei care suntem unii în fața altora acum”.

Cuvântul de final de la Suceava i-a aparținut Preasfințitului Părinte Episcop-vicar Damaschin Dorneanul, după care o parte dintre ierarhi și credincioși s-au deplasat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen, a fost oficiată slujba Trisaghionului, informează Ziarul Lumina.

Conform aceleiași surse citate, au slujit IPS Părinte Mitropolit Teofan, IPS Părinte Mitropolit Andrei, PS Părinte Episcop Ignatie, PS Părinte Episcop-vicar Calinic Botoșăneanul și PS Părinte Episcop-vicar Damaschin Dorneanul.

 

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 1929 la Greabănu, județul Buzău. A fost tuns în monahism în 1951 și hirotonit ieromonah în 1957. În 1978 și 1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim, iar apoi a fost Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. A fost ales Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților în 1991, după reînființarea acestei eparhii.

A trecut la cele veșnice la data de 20 mai 2020, la exact o lună de la internarea la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti. Ierarhul fusese spitalizat pe 20 aprilie, fiind diagnosticat cu Covid-19. Decesul a survenit în urma unui al doilea atac de cord și al complicațiilor determinate de infecția cu noul coronavirus și de vârsta înaintată.

În semn de omagiu pentru bogata activitate a ierarhului, la 4o de zile de la trecerea la Domnul, ziua de sâmbătă, 27 iunie 2020, a fost declarată zi oficială de doliu de către Consiliul Local Suceava. Instituțiile publice din oraș au coborât drapelele în bernă.

Mai multe fotografii AICI  

Foto credit: Tudorel Rusu / Doxologia.ro