Părintele Daniil Sandu Tudor a purtat numele de Alexandru Teodorescu. Numele de gazetar, de jurnalist, a fost în fapt un pseudonim, Sandu Tudor, iar la tunderea în monahism a primit numele de Agaton. Când a îmbrăcat schima cea mare a primit numele de Daniil.
În tinerețe, a fost jurnalist, avea un caracter vulcanic, promova democrația și nu se dădea în lături din fața polemicii. Dumnezeu a rânduit să ajungă în Muntele Athos, dar și să scape cu viață dintr-un accident de avion, evenimente care au marcat virajul spre valorile perene. După întoarcerea din cel de-al doilea Război Mondial, se orientează spre Mănăstirea Antim. Aici, împreună cu alți călugări luminați și intelectuali, au pus bazele organizației[1], pomenită deja, „Rugul Aprins” și interzisă de regimul comunist în 1948[2].
Păritele Agaton a ajuns la Mănăstirea Govora, după care a fost numit stareț la Crasna. În 1950 a fost arestat și condamnat, dar în 1952 a fost eliberat. A primit schima cea mare și numele de Daniil. De aici înainte va fi cunoscut ca părintele Daniil, starețul de la Rarău.
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 a fost arestat. Lotul de arestați era format din încă 15 persoane, dar părintele era considerat liderul grupului, prin urmare a primit 25 de ani grei de temniță. Părintele Daniil Sandu Tudor a plecat la cele veșnice în urma unor teribile torturi, pe data de 16 noiembrie 1962[3].
Unul dintre colegii de suferință de la Jilava consemna: „cu părintele Agaton, în timpul acestor alergări pe Golgota, când se simțea mai bine, ședeam de vorbă, întărindu-ne nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Sfinția sa cu orice prilej îmi tâlcuia înțelesurile sfinte din învățăturile Sfinților Părinți, ale martirilor și mai ales despre rugăciunea isihastă despre care eram foarte dorinic să aflu cât mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simțea câteodată nevoia pentru umilință, și-mi mărturisea că nu a fost un tânăr cuminte, nici un bărbat cinstit, și că numai Dumnezeu l-a scăpat de amăgirea diavolească. – Orice vei auzi rău despre mine, să crezi, că am fost un mare păcătos”.[4] Cuvintele acestea sunt extrem de importante pentru a înțelege, pe de o parte că suntem în fața unei personalități ce l-a descoperit pe Hristos târziu, la maturitate, în urma unei convertiri, iar, pe de altă parte, că dobândise dumnezeiasca virtute a smereniei.
Că e foarte importantă și iubită de Dumnezeu întoarcerea celor păcătoși, ne stă mărturie textul din Iezechiel, „Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – și nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale și să fie viu?” (Iez. 18, 23); și tot la acest proroc, ni se spune: „Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceți-vă deci și trăiți” (Iez. 18, 32). Fostul ziarist a ajuns un smerit și ales călugăr, care până în ultima clipă a vieții sale a ales să-L slujească pe Dumnezeu, să nu facă jocul torționarilor și să inspire, dacă tot i-a dat Dumnezeu această posibilitate, pe tinerii care-l cunoșteau.
Despre smerenie se cunosc multe, dar la fel ca rugăciunea, câți dintre noi o practicăm? Ce este smerenia și de ce este bineplăcută lui Dumnezeu? De ce lumea fără Dumnezeu consideră smerenia drept slăbiciune?
Exemplul suprem de smerenie a fost Domnul Hristos. El s-a făcut om, Dumnezeu fiind, s-a lăsat batjocorit ca unul ce nu avea putere și răstignit ca un tâlhar. Cu ucenicii săi a cucerit o lume și a deschis porțile Împărăției cerurilor spre mântuire.
„Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: Cum vine frica lui Dumnezeu în suflete? Și a zis Bătrânul: Dacă are omul smerenie și neagonisire și nu judecă pe nimeni, îi vine frica lui Dumnezeu”[5]. Această apoftegmă ne spune simplu că, fără smerenie, nu-L putem simți pe Dumnezeu, nu putem simți dragostea Lui, pentru că respectul, în forma lui absolută, se evidențiază în smerenie.
Dacă omul nu vrea să se smerească pe el, îl smerește viața, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iacov 4, 6), în timp ce Psalmistul David atenționează: „Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi” (Ps. 88, 11)
Câți dintre cei de față nu duc viața părintelui Daniil dinainte de convertire? Multora le șoptește ispititorul că nu e cale de întoarcere, că viața păcătoasă pe care au ales-o e singura pe care mai pot merge. Dar cât neadevăr e în aceste gânduri, câtă înșelare?!
Niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la Domnul, dar acest lucru se poate face doar în starea de smerenie, în stare de golire de eul propriu, în starea de recunoaștere că drumul până aici a fost greșit. Când vom avea curajul să privim în spate și să spunem, „până aici viața mea a fost neplăcută lui Dumnezeu”, și, apoi, să privim spre viitor cu nădejde, vom putea spera la o transformare prin mila și ajutorul celui Preaînalt.
Invitația la o viață ușoară, spectaculoasă și consumistă, ne este făcută zilnic. Nu suntem obligați să o urmăm. Adevărata bucurie este dată de trăirea pe cărările virtuții, iar una dintre cele mai bineplăcute Domnului este smerenia celui ce s-a pocăit. Să nu uităm cuvintele prorocului: „Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – și nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale și să fie viu?” (Iez. 18, 23)
Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos și preaiubita Sa Maică, să ne binecuvinteze pe toți și să ne mântuiască. Amin!
Pr. lect. univ. dr. Liviu Vidican-Manci
Inspector eparhial pe probleme de catehizare parohială
____________________________
Toate catehezele pot fi citite, integral, AICI
_______________________
[1] Andrei Scrima, „Sandu Tudor, sufletul Rugului Aprins”, https://fericiticeiprigoniti.net/daniil-sandu-tudor/2109-sandu-tudor-sufletul-rugului-aprins, accesat 27 iulie 2019;
[2]George Enache, „Daniile Sandu Tudor, monahul poet”, https://ziarullumina.ro/documentar/daniil-sandu-tudor-monahul-poet-37127.html, accesat 27 iulie 2019;
[3]George Enache, „Daniile Sandu Tudor, monahul poet”, https://ziarullumina.ro/documentar/daniil-sandu-tudor-monahul-poet-37127.html, accesat 27 iulie 2019;
[4] https://fericiticeiprigoniti.net/daniil-sandu-tudor/721-smerenia-parintelui-daniil-orice-vei-auzi-rau-despre-mine-sa-crezi-ca-am-fost-un-mare-pacatos, accesat 27 iulie 2019;
[5] Patericul Mare, p. 262.
