Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, la aniversarea a 70 de ani de viaţă a Preasfinţitului Părinte Vasile Someşanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, 30 decembrie 2018:
Dacă ar fi să începem cu un citat biblic, acum când Preasfințitul Vasile împlinește șaptezeci de ani, ne-am folosi de cuvintele Sfântului Pavel: „Un astfel de arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoși.” (Evr. 7, 26).
Lipsa de răutate, blândețea și bunătatea Preasfințitului Vasile sunt proverbiale. În toată misiunea sa a încercat să se facă tuturor toate. Poate că și multa sa disponibilitate, neștiind a zice „nu”, l-a suprasolicitat și i-a dăunat sănătății.
Îl cunosc de foarte de demult, pe când eram inginer în Cluj și aveam dorința să urmez Teologia. Preasfințitul Vasile era deja teolog la Sibiu. L-am întâlnit la catedrală și apoi mereu în casa de pe strada Lingurarilor, unde mama Rozalia era o gazdă de neîntrecut.
L-am prins și ca student la Sibiu, iar, apoi, fiind preot la Calvaria, apela la bunătatea lui mulțime de oameni. A avut și are mulți ucenici. Venind schimbarea vremurilor, cum Părintele Stareț Ioan Cojan de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia îi era apropiat, l-am tuns în monahism la respectiva mănăstire.
A urmat apoi episodul cu stăreția la Nicula, iar misiunea în care s-a dăruit a fost cea de episcop-vicar. L-a chemat la această misiune vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania. După plecarea în eternitate a Mitropolitului, l-am avut eu de episcop-vicar și m-am bucurat de colaborarea dânsului.
Lupta cu răul din lume nu este ușoară, iar potrivnicii binelui se folosesc de instrumentele acestui veac secularizant. În luptă l-am avut ca aliat pe Preasfințitul Vasile, și pentru a descrie acestă luptă, mă voi folosi de cuvintele „Arhiereului” Ieromonahului Tihon: „Lupta trebuie să fie dusă neîncetat. Duhul pământului îl cheamă pe om mereu înapoi, în jos. Pământul i-a servit odată leagăn omului, însă, pentru omenirea maturizată, a devenit un așternut comod, către care acesta pivește uneori nu pentru a dormi cu un somn însănătoșitor, ci pentru o dormitare fără de griji… este nevoie să-i trezești neîncetat, și nu trebuie să te intimidezi… ”. Această luptă a dus-o Preasfințiul Vasile, iar întrarmarea a fost cea descrisă de Sfântul Apostol Pavel: „Stați, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efes. 6, 14-17).
Urarea pe care i-o facem este tot scripturistică, ioaneică: „Să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul.” (3 In 1, 2).
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
