În prima zi de Paști credincioșii clujeni care au participat la Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană au fost îndemnați de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei să să fie cu discernământ, și să nu fie dependenți de imagine.
Omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Şi în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad.
Această patimă a dependenței de imagine, ca orice altă patimă, crește gradual și poate ajunge să te distrugă sufletește, iar dacă provoacă păcate trupești, îți distruge și sănătatea.
Prin cele relatate n-avem intenția să diabolizăm televizorul sau internetul, pentru că la televizor sunt și emisiuni bune, iar de pe internet putem afla și lucruri folositoare. Dorim un singur lucru: să fim cu discernământ, să nu ne robească imaginea, mai ales imaginea păcătoasă.
Icoana, ca fereastră înspre Raiul Învierii, dă sufletului posibilitatea de a intra în legătură cu Împărăția lui Dumnezeu. Imaginea păcătoasă, ca fereastră spre iadul morții veșnice, ne pângărește și ne distruge spiritual.
„Icoanele Sfinţilor care umplu biserica ne determină să ne simţim ca în cer.”
În scrisoarea Pastorală intitulată Icoana, ca fereastră înspre Raiul Învierii, timisă în toate parohiile și mănăstirile din Arhiepiscopia Clujului, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să prețuiască sfintele icoane întrucât ele constituie locul unei prezenţe harice.
Icoanele Domnului Hristos, a Maicii Domnului şi a sfinţilor constituie locul unei prezenţe harice. Imaginile îi reprezintă aşa cum sunt în rai, îmbrăcaţi în slavă. Întruparea Mântuitorului, spune Sfântul Pavel, constituie temeiul zugrăvirii icoanelor: Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întîi născut decât toată faptura (Coloseni 1,15).
Noi nu putem concepe biserica, spaţiul sacru care ne transpune în Rai, fără icoane. Ar fi un spaţiu pustiu. De fapt, nu putem accepta nici casele noastre fără icoane care sunt, aşa cum spuneam, ferestre înspre Raiul Învierii. Zugrăvind icoanele nu încălcăm porunca a 2-a a Decalogului (Ieşire 20,4) pentru că Dumnezeu nu se contrazice pe Sine, iar El când îi porunceşte lui Moise să ridice Cortul Mărturiei, îi zice să facă „chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă” (Ieşire 26,1; 25, 18-20).
Sfântul Ioan Damaschin ne învaţă că: ne închinăm Sfinţilor ca unora ce sunt slăviţi de Dumnezeu, ca unora ce sunt făcuţi de Dumnezeu temători potrivnicilor şi binefăcători celor care se apropie de ei cu credinţă; nu ne închinăm lor ca unora care ar fi prin fire dumnezei şi binefăcători, ci ca unor servi şi slujitori ai lui Dumnezeu”.
Icoanele Sfinţilor care umplu biserica ne determină să ne simţim ca în cer.
La final, părintele mitropolit le-a mulțumit tuturor acelora care prin implicarea lor au ajutat ca manifestările organizate de Învierea Domnului să se desfășoare cu bine. De asemenea, le-a mulțumit și credincioșilor pentru prezența lor la slujbă, subliniind faptul că ei alcătuiesc Biserica cea vie a lui Hristos Cel Înviat.
La finalul slujbei maestrul Dorel Vișan a recitat o poezie credincioșilor prezenți la Sfânta Liturghie.
Mulțime de credincioși s-au impărtășit cu sfintele taine iar copii prezenți au primit din partea preoților catedralei cadouri constând în iepurași și ouă de ciocolată.
În încheiere, Înaltpreasfințitul Andrei a binecuvântat, așa cum este tradiția, coșurile cu ouă, brânză și carne aduse de credincioși spre sfințire.
