Vinerea Mare este ziua de pomenire a înfricoşătoarelor Patimi ale Mântuitorului, care, după ce a fost, chinuit, biciuit, scuipat, a fost răstingnit între doi tâlhari și a murit pentru mântuirea omenirii. Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare: “sfinte” pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, “mântuitoare” pentru că şterg păcatele întregii lumi şi “înfricoşătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat la răstignirea lui Hristos: “Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”. Tot în Vinerea Mare se face pomenirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul.
În aceastã zi nu se săvârșește nici una din cele trei Liturghii pentru că însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post negru, pentru că Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). În biserici de dimineată se fac numai ceasurile împărătești.
Slujba solemnă a punerii în mormânt a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost oficiată în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca vineri, 26 aprilie 2016, de la ora 18:00. Ritualul specific a fost condus de Înaltpresfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului. Prohodul Domnului a fost cântat de preoți, strană și credincioși alături de corul catedralei clujene. Cele trei stări ale slujbei au fost urmate de o procesiune cu Sfântul Epitaf în jurul Catedralei Mitropolitane.
Înaltpresfințitul Părinte Andrei le-a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre importanța mormântului Mântuitorului Iisus Hristos și despre istoricitatea sa: „Slujba Prohodului Domnului subliniază importanța Sfântului Mormânt; așa cum ați auzit chiar când a început slujba Prohodului, s-au cântat câteva cântări care subliniază importanța Sfântului Mormânt. Pentru noi creștinii, Sfântul Mormânt în care a fost pus Domnul Iisus Hristos are o valoare pe care nu o putem exprima în cuvinte. Iubiți frați și surori, toate sflujbele Săptămânii Mari sunt impresionante, dar o profunzime aparte o are Prohodul Domnului”.
După înconjurul sfântului locaș, credincioșii s-au închinat Sfântului Epitaf și au trecut pe sub acesta, în asemănare cu trecerea prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților. Trecerea pe sub Sfântul Epitaf îi mai ajută pe credincioși să își amintească de faptul că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viața veșnică în Hristos.