La Târgul de carte „Gaudeamus” ediţia a XVIII-a, de la Cluj-Napoca, Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a lansat volumele „Compasiunea Tatălui” de Boris Bobrinskoy şi „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Ocidentală în secolul XX”, de Christine Chaillot, cu participarea IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.
La cea de a XVIII-a ediţie a Târgului de carte „Gaudeamus”, desfăşurat în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, este prezentă, la fel ca la ediţiile anterioare şi Editura „Renaşterea” cu un spaţiu special amenajat în care sunt expuse ultimele apariţii editoriale şi numeroase colecţii de carte. Editura a lansat două dintre ultimele apariţii editoriale, „Compasiunea Tatălui” de Boris Bobrinskoy şi „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Ocidentală în secolul XX”, de Christine Chaillot, în prezenţa Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Pr. Cătălin Pălimaru, directorul editurii, a vorbit despre cele două volume „scrise de ortodocşi, însă din spaţiul occindetal, pentru că Ortodoxia nu cunoaşte graniţe, găsim astăzi ortodocşi peste tot în lumea în care trăim, dând fiecare, la locul lui, mărturie despre frumuseţea şi profunzimea Ortodoxiei”.
Despre Boris Bobrinskoy, autorul volumului „Compasiunea Tatălui”, tradus de Nicolae Turcan, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană, a vorbit pr. prof. Ioan Bizău, din cadrul aceleiaşi facultăţi:
Contribuţia sa la aprofundarea, deschiderea universului teologic, al tainei universului teologic, este una de mare calitate, de mare profunzime. Eu sesizez înainte de toate atitudinea şi comportamentul de sacerdot. L-am văzut slujind, l-am văzut în fotografii vechi de la Conciliul II Vatican, împreună cu părintele Andrei Scrima (…) Dacă citim textele lui vom vedea că dânsul nu are crisparea pe care o au unii teologi, zice: «Pe toţi trebuie să îi înţelegem, cu toţi trebuie să vorbim, tuturor trebuie să le spunem, să le vorbim, să le mărturisim identitatea noastră». Zice: «M-am regăsit, ca ortodox, de multe ori mai bine între străini». Mărturia lui este foarte importantă. «M-am regăsit în spiritualitatea mea, în duhul părinţilor mei întru credinţă, adeseori, mai bine, printre protestanţi, anglicani, catolici, pentru că acolo m-am putut raporta onest la patrimoniul meu”.
„Compasiunea Tatălui”, titlul volumului lansat, se referă la modul în care Dumnezeu înţelege suferinţa umană şi problema răului, a completat pr. Cătlin Pălimaru, care a adăugat că printre alte teme abordate în volum se regăsesc „Taina iertării”, „Raportarea noastră la vrăjmaş”, „Asumarea suferinţei de către fiul lui Dumnezeu”, „Liturghia inimii”, „Cunoaşterea lui Dumnezeu” ş.a.
Ortodoxia în Occident
Volumul tradus de Emil Mărginean, „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Ocidentală în secolul XX”, este coorodonat de Christine Chaillot, o persoană de origine franceză, convertită la Ortodoxie, fiică duhovnicească a părintelui Boris Bobrinskoy, conform pr. Cătălin Pălimaru.
Conf. dr. Şerban Turcuş, de la Facultatea de Istorie clujeană, a spus despre acest volum că este o carte de istorie recentă, nu o carte de istorie imediată:
Prezenţa Ortodoxiei în Europa Apuseană este una activă de mai multe secole (…) iar în secolul XX sunt marile seisme de natură politică, economică şi culturală, care generează această deversare a Ortodoxiei spre Occidentul catolic şi protestant”. Fără să fie amintit în carte, din motive cronologice, fenomenul emigraţiei românilor, după aderarea la Uniunea Europeană, este „o aculturaţie a Occidentului de către ortodoxia românească. Prezenţa românească în Occidentul catolic şi protestant a fost o constantă, începând din secolul al XIX-lea, dar a fost o constantă minoră. După anii ’90, mai ales după 2007, ceea ce nu este suprins în această lucrare, ortodoxia românească, după cunoştinţele mele, pe care le-am avut pe parcursul activităţii diplomatice, poate să devină şi are toate datele să devină cea mai puternică ortodoxie din Occidentul european.
Bisericile creştine din Occident au manifestat deschidere, în ultima perioadă faţă de prezenţa ortodoxă, astfel că „în prezent, marea majoritate a bisericilor ortodoxe din partea occidentală a Europei, funţionează temporar, provizoriu sau alteori permanent în locaţii aparţinând bisericilor catolicesau, uneori, pe modelul catolic, al bisericilor luterane sau anglicane”, a mai spus Şerban Turcuş. Publicarea cărţii coordonate de Christine Chaillot „este un gest de responsabilitate eclesiologică, responsabilitate pastorală şi un gest de extraordinară propensiune culturală pe care Arhiepiscopia şi Mitropolia Clujului a dat dovadă (…) Cartea constituie baza cărţilor ce vor veni şi vor arăta cât de luminos poate fi destinul Ortodoxiei în Europa occidentală, având ca centralitate ortodoxia românească, aşa cum am spus, reprezentată de proporţia românilor din occident”, a încheiat Şerban Turcuş.
Pr. lect. dr. Cristian Sonea, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană, prin sprijinul căruia a fost publicată cartea Christinei Chaillot la Editura „Renaşterea”, a menţionat că volumul „O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Ocidentală în secolul XX” este „o oglindă a Ortodoxiei, pentru că noi, ortodocşii născuţi în scutec de ortodox, cum spune Kallistos Ware ne putem cunoaşte privind la cei care sunt convertiţi la Ortodoxie şi, în acest fel, cred eu, alteritatea oferă o perspectivă asupra identităţii proprii. De multe ori această perspectivă a alterităţii ne supără, pentru că vedem cum suntem prin ochii celuilalt, dar putem observa şi ceea ce este neclar în ceea ce priveşte ceea ce noi transmitem către ceilalţi”.
Pr. Cristian Sonea a spus că:
Biserica este o biserică în mişcare, iar misiunea este legată de mişcare (…) Migraţia înseamnă şi o formă de convertire, pentru că cei care pleacă din spaţiul ortodox fac o formă de mărturie în Occident, iar mulţi s-au convertit datorită contactului cu ortodocşii, astfel că se naşte o întrebare, dacă se poate naşte în timp o Ortodoxie occidentală, sau cum se poate defini aceasta, ce este o Ortodoxie occidentală, ştiind faptul că, din punct de vedere canonic, occidentul aparţine Bisericii Apusului, care acum este Romano-Catolică, dar nu numai.
Pr. Cristian Sonea a amintit de tradiţia comună a celor două aripi ale bisericii, de dinainte de marea schismă, Răsăritul şi Apusul şi duhul comun care le leagă.
IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, a amintit titlul unei cărţi care pare să fie sugestiv în ceea ce priveşte cărţile lansate, precizând că nu se leagă şi de conţinutul acesteia, „Dumnezeu s-a născut în exil”. Despre părintele Boris Bobrinskoy, ierarhul a spus: „când l-am întâlnit, când a venit şi a liturghisit, efectiv aveai impresia, fără să ştii amănunte, că ai în faţă un om cu viaţă sfântă”.
Ierarhul a spus că „Christine Chaillot este un misionar laic în occident”, iar alături de ea, Mihai Oara, apare ca un alt exemplu care arată că misiunea este posibilă:
Omul acesta a plecat din România, înainte de revoluţie. Era neoprotestant, baptist (…) paradoxal s-a convertit la Ortodoxie, dar nu în Biserica Ortodoxă română, ci în biserica ortodoxă siriană şi a devenit un misionar, el şi familia lui. După ce s-a reîntors în ţară, mama lui nu s-a necăjit neapărat pentru că s-a făcut ortodox şi frecventa Catedrala ortodoxă, ci pentru că a scris o carte care se intitulează «Când n-oi mai fi probeag». Îi socoate pribegi pe toţi neoprotestanţii care au plecat din Biserica Ortodoxă şi au aderat la o confesiune sau la alta(…) Ce frumos ar fi dacă toate cele patru milioane de ortodocşi care au plecat din România să îşi câştige pâinea cea de toate zilele ar fi misionari. Ne bucurăm când comunităţile noastre ortodoxe sau preoţii şi episcopii noştri din străinătate îi pot aduna laolaltă pe români”. IPS Mitropolit Andrei consideră că e necesară o bună cateheză în rândul credincioşilor de acasă ca şi aceştia să facă o bună mărturie în faţa celor care nu ştiu despre Ortodoxie: „Părintele Boris Bobrinskoy şi Christine Chaillot au fost în stare să prezinte Ortodoxia în faţa altora”. La final, ierarhul a amintit că Biserica Ortodoxă, care este Biserica lui Hristos, mântuitoare, se poate apropia de celelalte confesiuni creştine, spre folosul tuturor: „Un necredincios, un om nepreocupat de cele religioase se scandalizează când ne vede pe noi creştinii împărţiţi.
Preluare: Ziarul Lumina
