Luni, 30 octombrie 2017, s-a împlinit un an de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului. Cu acest prilej la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia a fost oficiată, de trei Arhierei, Sfânta Liturghie şi parastasul după cel care a fost „părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii”.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, avându-i alături în slujire pe Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, şi pe Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului alături de un ales sobor de preoți, au oficiat începând cu ora 9.00, Dumnezeiasca Liturghie.
ÎPS Andrei: „A fost omul dragostei şi al îngăduinţei. Oricine îi trecea pragul, oricine îl aborda pleca cu sufletul mângâiat, chiar dacă suferinţa lui nu se termina pe loc, pleca cu sufletul împăcat.”
În cuvântul de învăţătură intitulat „Părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii” Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei a subliniat caracteristicile portretului duhovnicesc ale Arhiepiscopului Justinian.
Din ce în ce ne este mai dor de el. Pentru că se împlineşte adesea cuvântul Sfântului Pavel care zice: De-aţi avea 10.000 de învăţători, n-aveţi mai mulţi părinţi. Ne aducem aminte că, în mai multe rânduri, înainte de a pleca în lumea cealaltă, Părintele nostru, Arhiepiscopul Justinian, a repetat: îmi va fi tare greu după ce voi muri, pentru că toată ziua mă voi certa cu Dumnezeu pentru voi, pentru fiecare.
E greu să cuprindem într-un cuvânt multele virtuţi ce l-au caracterizat, dar subliniez câteva dintre ele. A fost un mărturisitor pentru Domnul Iisus Hristos. A fost omul dragostei şi al îngăduinţei. Oricine îi trecea pragul, oricine îl aborda pleca cu sufletul mângâiat, chiar dacă suferinţa lui nu se termina pe loc, pleca cu sufletul împăcat. Şi cu încrederea în Dumnezeu că până la urmă îl va ajuta degrabă.
A fost un om în jurul căruia a radiat zefirul sfinţeniei. După ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. S-a rugat pentru toţi. S-a rugat pentru noi, s-a rugat pentru toţi cei ce au apelat la rugăciunea lui. Apoi, le-a purtat sarcinile la toţi, pentru că acesta este Părintele spiritual: îi primeşte pe toţi, îi iubeşte pe toţi, se roagă pentru toţi şi ne poartă sarcinile la toţi. Aşa că din ce în ce îi simţim mai mult lipsa.
Pentru că de-am avea 10.000 de învăţători, n-avem mai mulţi părinţi duhovniceşti. Şi Arhiepiscopul Justinian a fost părintele duhovnicesc al nostru, al Maramureşului, dar şi al întregii Transilvanii.
PS Iustin: „A fost ctitor de suflete, ctitor de cultură, ctitor de aşezăminte sfinte, ctitor al multor zidiri de oameni şi personalităţi”.
Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, ucenic de-a lungul mai multor decenii al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, l-a evocat pe cel alături de care a slujit 22 de ani:
Se împlineşte un an de zile de când bunul nostru Părinte, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian, a fost chemat de Dumnezeu în Patria Cerească, să fie aşezat în Soborul Arhiereilor.
Atunci, în zilele în care l-am jelit n-a fost un ochi care să nu verse o lacrimă, nici faţă să nu fie brăzdată de şuvoaie de lacrimi, pentru că Părintele nostru, care a slujit Biserica noastră Ortodoxă 75 de ani şi, deopotrivă poporul român, fiind ctitor de suflete, ctitor de cultură, ctitor de aşezăminte sfinte, ctitor al multor zidiri de oameni şi personalităţi, s-a mutat dintre noi. Sigur că aceasta este rânduiala firii. Dar parcă noi am fi dorit să mai rămână cu noi. Oricum, astăzi ne-am îndeplinit o sfântă şi binecuvântată datorie, una bineplăcută lui Dumnezeu şi oamenilor, sufletelor şi inimilor noastre. Şi anume, să ne întâlnim aici în Muntele cel Sfânt, unde a rămas statornic, în vremuri grele şi în vremuri frumoase.
Şi datorită statorniciei Înaltpreasfinţiei Sale, a înflorit această vatră monahală plină de sfinţenie, şi astăzi, dacă se rectitoreşte, se reînnobilează, toată această zidire este pe temelia pe care a adus-o Părintele nostru Arhiepiscop Justinian. Pe temelia duhovnicească, puternică. Ne-am adunat aici pentru că ne lipseşte.
Ne lipseşte din ce în ce mai mult.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corala „Arhanghelii” a preoţilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, dirijată de Pr. Dr. Petrică Aurelian Covaciu.
Peste 1.500 de credincioşi au aprins fiecare câte o lumânare pentru păstorul lor trecut la Domnul.
După oficierea Sfintei Liturghii soborul de arhierei, preoți și credincioși s-au deplasat la poarta de intrare în mănăstire, acolo unde își doarme somnul de veci Arhiepiscopul Justinian, unde a fost oficiată slujba parastasului. Cei peste 1.500 de credincioşi au primit fiecare câte o lumânare de ceară pe care au aprins-o în memoria celor care le-a fost păstor de suflete timp de peste 26 de ani.
Au fost prezenţi preoţii din Centrul Eparhial, protopopii de pe cuprinsul Mitropoliei, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, preoţi invitaţi, câteva sute de preoţi de enorie de pe cuprinsul Episcopiei.
